autogestionarea

Când majoritatea oamenilor află că au diabet de tip 2, sunt instruiți mai întâi să facă schimbări în dieta și stilul lor de viață. Aceste modificări, care sunt susceptibile să includă exerciții de rutină, alegeri alimentare mai hrănitoare și, adesea, un aport caloric mai scăzut, sunt cruciale pentru gestionarea diabetului și pot reduce cu succes nivelul glicemiei la un nivel acceptabil. În caz contrar, este adesea prescris un medicament precum gliburida, glipizida sau metformina. Dar modificările stilului de viață și medicamentele orale pentru diabetul de tip 2 sunt puțin probabil să fie soluții permanente. Acest lucru se datorează faptului că, în timp, pancreasul tinde să producă din ce în ce mai puțină insulină până când în cele din urmă nu poate satisface nevoile organismului. În cele din urmă, insulina (injectată sau perfuzată) este cel mai eficient tratament pentru diabetul de tip 2.

Există multe bariere în calea începerii terapiei cu insulină: adesea sunt psihologice; uneori sunt fizice sau financiare. Dar dacă insulina fuge suficient de devreme și este utilizată corespunzător, persoanele care o utilizează au o scădere semnificativă a complicațiilor legate de diabet, cum ar fi retinopatia (o boală diabetică a ochilor), nefropatia (boala diabetică a rinichilor) și neuropatia (afectarea nervilor). Nevoia de insulină nu trebuie privită ca un eșec personal, ci mai degrabă ca o parte în mare măsură inevitabilă a tratamentului diabetului de tip 2. Acest articol oferă câteva îndrumări practice privind începerea insulinei pentru persoanele cu diabet zaharat de tip 2.

Când începeți insulina

Insulina se începe de obicei atunci când medicamentele orale (de obicei nu mai mult de două) și modificările stilului de viață (care ar trebui menținute pe viață chiar dacă pastilele orale sau insulina sunt prescrise ulterior) nu au reușit să scadă nivelul de HbA1c al unei persoane la mai puțin de 7%. (HbA1c reprezintă hemoglobina glicozilată și este o măsură a controlului glicemiei.) Cu toate acestea, o declarație recentă consensuală a American Diabetes Association și European Association for the Study of Diabetes a sugerat că insulina este o alegere rezonabilă dacă nivelul de HbA1c al unei persoane rămâne peste 7% în timp ce ia metformină singur. (Efectele metforminei trebuie observate în termen de trei până la patru luni de la începerea acesteia.)

- Aflați mai multe despre abordările de tratament >>

Studii ample efectuate pe persoane cu diabet de tip 2 au arătat că doar aproximativ 30% dintre persoanele care iau două medicamente pe cale orală au un nivel de HbA1c mai mic de 7% după trei ani. Insulina este de obicei recomandată ca terapie inițială pentru diabet, dacă nivelul de HbA1c al unei persoane la diagnostic este mai mare de 10% sau dacă nivelul de glucoză din sânge al unei persoane este constant peste 250 mg/dl.

Studiile au arătat că mulți medici așteaptă până când nivelul de HbA1c al cuiva este mai mare de 9% pentru a începe terapia cu insulină, ceea ce duce adesea la luni sau ani de glicemie crescută și la un risc crescut de a dezvolta complicații ulterior. O realitate nefericită este că multe practici medicale ocupate nu sunt create pentru a răspunde nevoilor persoanelor care iau insulină. Începerea insulinei necesită educație și acces ușor la furnizorii de servicii medicale care au cunoștințe despre terapia cu insulină, inclusiv educatori, farmacisti și medici asistenți pentru diabet.

Tipuri de insulină

Au existat inovații semnificative în produsele cu insulină în ultimii ani care au făcut ca terapia cu insulină să fie mai eficientă, mai accesibilă și mai sigură. Înainte de a începe insulina, este util să înțelegeți funcția acesteia în organism. Insulina este necesară pentru ca majoritatea celulelor din corp să preia glucoză din sânge, pe care celulele o folosesc drept combustibil. La persoanele fără diabet, pancreasul secretă continuu insulină la un nivel de bază sau bazal, pentru a furniza un aport stabil de glucoză la celulele corpului și pentru a preveni acumularea de glucoză în sânge, deoarece glucoza este eliberată constant din ficat. Ca răspuns la mâncare, pancreasul secretă un puls mai mare, sau bolus, de insulină. Acest bolus de insulină permite ficatului să stocheze energia din alimente pentru o utilizare ulterioară în loc să o elibereze sub formă de glucoză dintr-o dată, stabilizând nivelul glicemiei.

Insulina injectată care funcționează ca insulină bazală se numește „cu acțiune îndelungată” și oferă un nivel relativ scăzut de insulină pentru o perioadă lungă de timp. Insulina care funcționează ca insulină bolus se numește „cu acțiune scurtă” sau „cu acțiune rapidă” și oferă un nivel mai ridicat de insulină care este utilizat rapid.

Sunt utilizate în mod obișnuit trei tipuri de insulină cu acțiune îndelungată: NPH (marca Humulin N), insulină glargină (Lantus) și insulină detemir (Levemir). Insulina NPH durează 10–16 ore în organism. Poate fi inițial administrat ca o singură injecție zilnică, dar în cele din urmă trebuie administrat de două ori pe zi. Principalul avantaj al insulinei NPH este că este ieftin. Principalul său dezavantaj este că momentul maxim al acțiunii este imprevizibil, ceea ce poate duce la hipoglicemie (glicemie scăzută) dacă mesele nu sunt programate corect cu injecțiile. („Vârful” insulinei este atunci când este cel mai activ în organism. Acesta variază în funcție de tipul de insulină și, în mod ideal, injecțiile sunt programate astfel încât vârful insulinei să coincidă cu creșterea glicemiei care urmează mesei.)

Insulina glargină este o insulină cu acțiune îndelungată care poate dura până la 24 de ore și are un vârf mic în acțiunea sa, ceea ce reduce riscul de hipoglicemie. Un alt avantaj al insulinei glargine este că necesită o singură injecție în fiecare zi pentru marea majoritate a persoanelor cu diabet de tip 2.

Cea mai nouă insulină cu acțiune îndelungată, insulina detemir, durează de obicei 16-20 de ore. În general, are un vârf mai mic decât NPH, dar nu este la fel de „plat” ca glargina. Insulina detemir tinde să fie cea mai previzibilă dintre insulinele cu acțiune îndelungată. De asemenea, s-a dovedit în mod constant că determină o creștere mai mică în greutate decât alte insuline (sau chiar o slăbire ușoară). Detemir și glargine costă cam la fel, dar ambele sunt mai scumpe decât NPH. Nu pot fi amestecate cu alte insuline în aceeași seringă, în timp ce NPH poate. Toate cele trei insuline bazale sunt disponibile în pixuri preumplute care nu necesită seringi sau flacoane. Dozele de insulină pot fi formate în stilou, iar stilourile pot fi transportate comod într-un buzunar, poșetă sau rucsac.

Cel mai vechi tip de insulină cu acțiune scurtă este insulina obișnuită (nume de marcă Humulin R și Novolin R). Durează aproximativ 6-8 ore și are vârful la aproximativ 2 ore după injectare. Nu începe să funcționeze (scăderea glicemiei) până la aproximativ 30-60 de minute după injecție, deci poate fi dificil să coordonați momentul injecțiilor cu mesele. De exemplu, dacă faceți o injecție cu insulină obișnuită chiar înainte de a lua masa de prânz, prânzul vă va crește probabil nivelul glicemiei înainte ca insulina să înceapă să funcționeze pentru a o reduce. Trebuie să injectați insulina cu 30-60 de minute înainte de a lua masa de prânz pentru a potrivi creșterea glicemiei cu acțiunea insulinei. În ciuda acestui inconvenient, insulina obișnuită este încă utilizată pe scară largă, deoarece este foarte ieftină și pentru că mulți medici au ani de experiență în prescrierea acesteia.

Alte trei forme de insulină cu acțiune scurtă (considerate „cu acțiune rapidă”) sunt insulina aspart (NovoLog), insulina lispro (Humalog) și insulina glulizină (Apidra). Aceste insuline au fiecare o structură chimică ușor diferită, dar toate durează mai puțin de 5 ore și încep să funcționeze în decurs de 15 minute. Toate sunt relativ scumpe, dar sunt mai ușor de coordonat cu mesele decât insulina obișnuită. În general, aceste trei insuline cu acțiune rapidă se potrivesc mai bine cu eliberarea de glucoză în organism din sânge după masă, rezultând un risc mai scăzut de hipoglicemie, dar nu sunt mai bune decât insulina obișnuită la scăderea nivelului de HbA1c. Toate insulinele cu acțiune scurtă sunt disponibile în stilouri cu insulină ușor de utilizat.

Insulele cu acțiune lungă și scurtă sunt, de asemenea, disponibile în combinații premixate, cum ar fi 70% NPH și 30% Regular, cunoscute și sub denumirea de „70/30”. Deși inițial premixurile pot părea mai convenabile, acestea sunt dificil de adaptat la nevoile individuale datorită proporțiilor fixe ale combinațiilor. O persoană care are nevoie, de exemplu, de mai multă insulină cu acțiune scurtă, dar nu de insulină cu acțiune mai lungă, nu are noroc atunci când folosește un premix. Pentru mai multe informații despre diferitele tipuri de insulină, consultați „Timpii de acțiune pentru insulină”.

Cum să începeți insulina

La prescrierea pentru prima dată a insulinei pentru o persoană cu diabet de tip 2, medicii încep în general cu o singură injecție zilnică de insulină cu acțiune îndelungată. Determinarea cu ce doză de insulină trebuie începută se poate face în moduri diferite. O opțiune este de a alege o doză inițială pe baza greutății unei persoane. În cele din urmă, multe persoane cu diabet de tip 2 vor necesita 1-2 unități de insulină pentru fiecare kilogram de greutate corporală; adică, o persoană de 80 de kilograme (175 de kilograme) va necesita cel puțin 80 de unități de insulină în fiecare zi. Pentru a începe, totuși, medicul dumneavoastră poate începe prin prescrierea a 0,15 unități de insulină pe kilogram. Pentru o persoană de 80 de kilograme, aceasta ar fi 12 unități.

O altă opțiune este pur și simplu să începeți cu 10 unități de insulină, o doză suficient de mare pentru a reduce nivelul glucozei din sânge pentru majoritatea oamenilor, dar nu atât de mare încât este probabil să provoace hipoglicemie. Doza poate fi apoi crescută la fiecare 3-7 zile pe baza valorilor glicemiei la jeun. O lectură de 80-100 mg/dl dimineață a glicemiei este ideală, așa că, cu numerele care se încadrează în acest interval, nu ați face modificări. Dacă valorile glicemiei de dimineață ar fi sub 80 mg/dl, ați reduce doza de insulină cu 2 unități. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor vor trebui să își mărească doza de insulină peste nivelul inițial. În general, este sigur să reglați insulina bazală în funcție de această scală.

Majoritatea medicilor recomandă inițial administrarea de insulină seara, deoarece acest lucru ajută la reducerea nivelului de glucoză din sânge al unei persoane în dimineața următoare. Cu toate acestea, o problemă cu administrarea insulinei NPH la culcare este că de multe ori are vârfuri la mijlocul nopții, crescând posibilitatea apariției hipoglicemiei în timpul somnului. Deoarece insulina glargină și insulina detemir nu au un vârf semnificativ de acțiune, este mai sigur să luați una dintre acestea la culcare. În funcție de tendințele de glucoză din sânge sau de preferințele personale ale unei persoane, insulina bazală poate fi administrată și dimineața în loc de culcare.

O greșeală obișnuită făcută de medici este aceea de a ne concentra prea mult pe normalizarea nivelului glicemiei de post dimineața, fără a lua în considerare importanța nivelului glicemiei la culcare. De exemplu, o persoană ar putea lua 40 de unități de insulină glargină la culcare și ar avea un nivel optim de glicemie în repaus alimentar de 110 mg/dl dimineața. Cu toate acestea, această persoană ar putea avea un nivel al glicemiei la culcare în anii 300, ceea ce indică necesitatea de a lua insulină la cină (adesea numită „acoperirea” mesei). Deci, deși nivelul său de glicemie în post este în regulă, această persoană va avea în continuare un nivel de HbA1c mai mare de 9%. Acesta este motivul pentru care este important să nu vă bazați doar pe nivelul glicemiei la repaus alimentar, ci să utilizați și nivelul HbA1c și, dacă este necesar, citirile glicemiei pe tot parcursul zilei pentru a ghida tratamentul.

Dacă după trei luni de utilizare a insulinei cu acțiune îndelungată, nivelul HbA1c este încă peste 7%, atunci va fi necesară utilizarea insulinei cu acțiune regulată sau rapidă pentru acoperirea meselor. Insulina din timpul mesei poate fi administrată inițial la cea mai mare masă a zilei, care este cina pentru majoritatea americanilor. O abordare simplă pentru inițierea insulinei în timpul mesei este reducerea dozei de insulină cu acțiune îndelungată cu 10% și luarea diferenței ca insulină cu acțiune rapidă la cină. De exemplu, dacă ați luat anterior 20 de unități de glargină la culcare, ați lua 2 unități de aspart, lispro sau glulisină la cină și 18 unități de glargină înainte de culcare.

Un concept important în terapia cu insulină este administrarea de „doze de corecție” de insulină. Aceasta înseamnă să luați insulină cu acțiune rapidă înainte de masă pentru a corecta nivelul ridicat de glucoză din sânge. O doză obișnuită de corecție este de 2 unități suplimentare de insulină pentru un nivel premeal al glicemiei peste 150 mg/dl; va fi nevoie și mai mult dacă nivelul este peste 200. Deși există o gamă largă de doze de corecție adecvate, iată un exemplu de scară tipică. Dozele de corecție pot afecta semnificativ nivelul glicemiei. De exemplu, dacă luați în general 6 unități de insulină aspart la prânz, dar nivelul glicemiei înainte de prânz este de 250 mg/dl, cele 6 unități obișnuite nu vor scădea în mod adecvat atât glicemia crescută actuală, cât și creșterea anticipată de la prânz. Dacă luați 4 unități suplimentare de insulină, doza de corecție vă va acoperi glucoza premeală ridicată, iar cele 6 unități vă vor acoperi masa. Deși acest sistem poate dura câteva săptămâni pentru a se adapta, majoritatea oamenilor consideră că este plină de satisfacții, deoarece pot lua măsuri pentru a scădea glicemia crescută imediat ce știu despre el, mai degrabă decât să-l lase să rămână ridicat pe tot parcursul zilei.

Insulina și creșterea în greutate

La începutul terapiei cu insulină, mulți oameni se plâng că mănâncă și exercită aceeași cantitate ca înainte, dar se îngrașă. Acest lucru se întâmplă deoarece, cu insulina, organismul este capabil să utilizeze glucoza care a fost irosită anterior în urină. Glucoza care nu este necesară imediat pentru energie este stocată ca grăsime. Studiile au arătat că creșterea în greutate poate determina oamenii, în special femeile, să nu urmeze schema de insulină prescrisă. Aceasta este o practică periculoasă care poate duce la creșterea glicemiei și la un risc mai mare de complicații pe termen lung. Creșterea în greutate cu terapia cu insulină nu este inevitabilă, dar evitarea acesteia sau inversarea acesteia necesită în general consumul de mai puține calorii și/sau exerciții fizice mai mari.

Continuarea medicamentelor orale

Mulți oameni întreabă dacă merită să-și continue medicamentele pe cale orală odată ce au început insulina. Multe studii au arătat că persoanele care utilizează atât un medicament oral, cât și insulină au un control mai bun al glicemiei decât cele care iau insulină cu acțiune îndelungată singură. Continuarea metforminei la începerea insulinei, de exemplu, poate reduce creșterea în greutate care apare adesea în primul an de terapie cu insulină. Medicamentele sulfonilureice precum gliburida și glipizida pot ajuta la reducerea nivelului ridicat de glucoză din sânge după mese și sunt eficiente atunci când sunt combinate cu o singură injecție de insulină cu acțiune îndelungată.

Metformina poate fi continuată chiar și atunci când se introduce insulină cu acțiune scurtă în timpul meselor. Gliburida și glipizida sunt, în general, întrerupte atunci când insulina cu acțiune scurtă este inițiată.

Medicamentele tiazolidindionice, cum ar fi pioglitazona (Actos), sunt asociate cu creșterea în greutate și retenția de lichide atunci când sunt combinate cu insulină, deci sunt de obicei întrerupte când se inițiază terapia cu insulină.

Un alt medicament utilizat în mod obișnuit înainte de începerea insulinei este exenatida (Byetta). Acest medicament injectabil este asociat cu o scădere semnificativă în greutate și mulți medici optează pentru continuarea exenatidei atunci când începe insulina bazală. Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că, în acest moment, exenatida este aprobată numai de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente pentru utilizare împreună cu insulina glargină.

Înapoi la elementele de bază

Scopul general în tratarea diabetului este menținerea nivelurilor optime de glucoză din sânge pentru a reduce riscul de complicații diabetice. Pentru mulți oameni, insulina este cel mai bun mod de a atinge acest obiectiv. Nu există un singur mod corect de a începe insulina; un regim ar trebui să ia în considerare nevoile și circumstanțele individuale. Dozele și regimurile de insulină sunt, de asemenea, susceptibile să se schimbe în timp, pe măsură ce viața și corpul oamenilor se schimbă. Cu doar un pic de cunoștințe, totuși, puteți începe terapia cu insulină, neînduplecată și gata să faceți următorul pas în controlul diabetului dumneavoastră.

Declarații de declinare a responsabilității: Declarațiile și opiniile exprimate pe acest site web sunt cele ale autorilor și nu neapărat cele ale editorilor sau ale agenților de publicitate. Informațiile furnizate pe acest site web nu trebuie interpretate ca instrucțiuni medicale. Consultați personalul medical adecvat înainte de a lua măsuri pe baza acestor informații.