Evaluarea obezității, dislipidemiei și rezistenței la insulină în hirsutismul idiopatic: un studiu de caz - control

insulină

Ola A Bakry 1, Eman MA Al Gayed 2, Amina GM Seadan 3
1 Departamentul de Dermatologie și Andrologie, Facultatea de Medicină, Universitatea Menoufiya, Menofeya, Egipt
2 Departamentul de Biochimie Medicală, Facultatea de Medicină, Universitatea Menoufiya, Menofeya, Egipt
3 Departamentul de Dermatologie și Venereologie, Spitalul General Ashmoun, Ministerul Sănătății și Populației, Menofeya, Egipt

Data înscrierii14-apr-2019
Data acceptării20 decembrie 2019
Data publicării web05-Iun-2020

adresa de corespondenta:
Amina GM Seadan
Satul Mahallet Sobk, Ashmoun, Menoufia, Cod poștal 32811, Dermatologie și venereologie, Spitalul general Ashmoun, Menoufia
Egipt

Sursa de asistență: Nici unul, Conflict de interese: Nici unul

DOI: 10.4103/JEWD.JEWD_52_19

Date clinice și rezultate antropometrice ale grupurilor studiate

Nu s-a detectat nicio diferență semnificativă între grupul IH și grupul PCO în ceea ce privește greutatea corporală, IMC și WC (P 3> 0,05 pentru toți). Scorul hirsutism a fost semnificativ mai mare în grupul PCO comparativ cu IH (P 3 = 0,049).

Rezultatele de laborator ale grupurilor studiate

HDL a fost semnificativ mai mic în grupul IH (P 1 = 0,001) și grupul PCOP 2 = 0,001) comparativ cu grupul de control.

Nu s-a detectat nicio diferență semnificativă între grupurile IH și PCO în ceea ce privește colesterolul seric, trigliceridele, LDL și HDL (P 3> 0,05 pentru toți).

Glicemia de post (FBS) nu a fost semnificativ diferită în grupul IHP 1> 0,05) comparativ cu grupul de control, dar a fost semnificativ mai mare în grupul PCO comparativ cu ambele grupuri de control (P 2 = 0,006) și grupul IHP 3 = 0,025).

Grupurile IH și PCO au prezentat insulină serică la jeun semnificativ mai mare (P 1 = 0,001 și P 2 = 0,001) comparativ cu grupul martor, dar nu a existat nicio diferență semnificativă în nivelul insulinei serice de post între grupurile PCO și IH (P 3 = 0,135) ([Tabelul 2]).

Modelul homeostatic de evaluare a rezistenței la insulină și a sindromului metabolic în grupurile studiate

IH este definit ca hirsutism în absența disfuncției ovariene (cicluri ovulatorii regulate) și a hiperandrogenemiei [1]. PCOS și IH împreună reprezintă aproximativ 90% din cauzele hirsutismului [2].

Obezitatea, dislipidemia, rezistența la insulină și hiperinsulinemia sunt constatări frecvente în SOP, dar nu există date suficiente care să confirme asocierea lor cu IH [1], [2]. Prezentul studiu a fost realizat pentru a investiga și evalua obezitatea, dislipidemia și rezistența la insulină la femeile cu IH.

În studiul de față, cazurile de IH și PCOS au arătat o creștere semnificativă a scorului de hirsutism, a greutății corporale, a WC și a IMC comparativ cu martorii, denotând dezvoltarea obezității. Acest lucru a fost de acord cu Ucak și colab. [18] și Abd Al Fattah și colab. [19] dar nu a fost de acord cu Hosseini și colab. [20] și Cebeci și colab. [21], care a negat obezitatea la pacienții cu IH.

Leptina este o adipokină produsă de țesutul adipos și are un rol esențial în metabolismul lipidelor, rezistența la insulină și alte sisteme de echilibru energetic al organismului [22]. Leptina a fost legată de obezitatea observată în IH și s-a găsit corelată cu IMC, raportul șoldului de talie și rezistența la insulină [23]. Leptina a fost, de asemenea, implicată în controlul axei reproductive pituitare și ovariene, reglând secreția hormonului de eliberare a gonadotropinei (GnRH), LH și FSH [22], [23]. Mai mult, sa descoperit că hiperinsulinemia întâlnită în IH stimulează secreția de leptină și crește biosinteza steroizilor. S-a propus o relație strânsă între leptină, obezitate, rezistență la insulină și hiperinsulinemie în IH [24].

În lucrarea de față, dislipidemia a fost evidentă în cazurile de IH și PCOS denotate de creșterea semnificativă a colesterolului, trigliceridelor și LDL și scăderea semnificativă a HDL în comparație cu grupul de control.

Hiperinsulinemia și creșterea HOMA-IR găsite în IH și PCOS în prezentul studiu au fost de acord cu studiul Unluhizarci și colab. [7]. Chiar și pacienții subțiri cu IH s-au dovedit a avea rezistență la insulină în comparație cu participanții sănătoși [18]. Abd Al Fattah și colab. [19] și Sarac și colab. [25] au demonstrat, de asemenea, că pacienții cu greutate normală cu IH au avut mai multă intoleranță la glucoză și rezistență la insulină în comparație cu participanții sănătoși. Rezistența la insulină în IH poate contribui la mai multe probleme de sănătate, inclusiv diabet zaharat de tip 2, dislipidemie, hipertensiune arterială și boli cardiovasculare, precum și utilizarea agenților care scad insulina ca metformină a fost sugerată pentru a oferi o abordare terapeutică pentru IH [19], [ 25]. Dimpotrivă, Hosseini și colab. [20] și Cebeci și colab. [21] nu a găsit nicio diferență semnificativă în rezistența la insulină între cazurile de IH și participanții la control.

Hiperinsulinemia a modificat distribuția grăsimii corporale în IH și PCOS, a crescut grăsimea viscerală prin stimularea receptorilor celulelor theca de factorul de creștere asemănător insulinei (IGF) -1 și a cauzat hiperandrogenemie ovariană [26]. Tipul de distribuție a grăsimii corporale Android a fost găsit la femeile cu PCOS cu rezistență la insulină, unde celulele adipoase abdominale erau mai mari decât celulele grase femurale atât la femeile obeze, cât și la cele neobeze cu PCOS comparativ cu grupul de control [27].

Patogeneza IH a inclus sistemul insulină/IGF în care s-a constatat că IGF-1 crește în hiperinsulinemie și posedă un efect mitogen asupra foliculului de păr, rezultând creșterea celulelor în PSU [28], [29], [30]; creșterea activității 5-α reductazei, promovând conversia testosteronului în dihidrotestosteron în foliculii de păr [31]; și polimorfismul genei receptorilor androgeni cu sensibilitate crescută a PSU la androgeni circulanți [8], [32]. Hiperinsulinemia a crescut producția de acetil-Co A; intrarea crescută a glucozei și a trigliceridelor, favorizând acumularea de lipide în țesuturile arteriale și adipoase [33]; și inhibă lipaza sensibilă la hormoni, prevenind lipoliza [34]. Hipercolesterolemia a fost detectată la pacienții hiperinsulinemici, unde insulina a crescut nivelul de 3-hidroxi-3-metil-glutaril-coenzima A reductază, enzima care limitează rata în sinteza colesterolului [35]. Din păcate, sa constatat că rezistența la insulină este asociată cu alterarea metabolismului oxidativ endotelial și mitocondrial, stimulând o mulțime de riscuri pentru sănătate, inclusiv obezitate, DM, ateroscleroză, hipertensiune și boli de inimă [36].

Grosimea epicardică a grăsimii (EF), un bun indicator clinic de obezitate, boală coronariană, ateroscleroză, morfologie cardiacă și modificări ale grăsimii viscerale [37], sa dovedit a fi corelată pozitiv cu scorul arterelor coronare bolnave, IMC, colesterol LDL, trigliceridele și rezistența la insulină și au contribuit la creșterea riscului cardiovascular în IH și PCOS [38]. Un rol pentru EF în ateroscleroza coronariană a fost realizat de Park și colab. [39] prin unele secreții de citokine și expresia proteinelor în care s-a constatat că nivelul EF la femeile cu boli coronariene cunoscute este corelat cu severitatea tulburării.

Pe baza rezultatelor anterioare, atât IH cât și PCOS sunt asociate cu obezitatea, dislipidemia și rezistența la insulină, cu riscul de a dezvolta boli cardiovasculare. Deci, este recomandabil ca femeile care au hirsutism, fie că sunt IH sau ca parte a SOP, să aibă măsurători antropometrice, evaluare completă de laborator, inclusiv profil lipidic, zahăr din sânge, insulină serică, HOMA-IR și prezența sindromului metabolic.

O strategie eficientă de management ar trebui să conțină un element de modificare a stilului de viață. Pacienții trebuie încurajați să respecte obiceiurile de viață sănătoase, cum ar fi exercițiile fizice, modificarea dietei și pierderea în greutate. Acolo unde modificările stilului de viață sunt insuficiente, se recomandă terapia. Aceasta ar trebui să includă o serie de intervenții, cum ar fi tratamentul dislipidemiei și hiperglicemiei. Comportamentele specifice de sănătate importante pentru fiecare pacient de modificat pot reduce riscul bolilor cardiovasculare.