Sherry Lynn Sanderson

nutriția

, BS, DVM, doctorat, DACVIM, DACVN, Departamentul de Fiziologie și Farmacologie, Colegiul de Medicină Veterinară, Universitatea din Georgia

  • Modele 3D (0)
  • Audio (0)
  • Calculatoare (0)
  • Imagini (0)
  • Barele laterale (0)
  • Mese (1)
  • Videoclipuri (0)

Nutriția este o parte importantă a managementului bolii, chiar dacă puține tulburări pot fi vindecate numai cu dieta. Interacțiunea dintre boală, sănătate și starea nutrițională este multifactorială și complexă. Cerințele nutriționale ale multor câini și pisici bolnavi sunt calitativ aceleași cu cele ale celor sănătoși; cu toate acestea, acestea diferă în ceea ce privește cantitățile necesare - anumite substanțe nutritive pot fi necesare în cantități mai mari sau poate fi necesar să fie restricționate.

Reacții adverse la alimente:

Reacțiile alimentare sunt clasificate folosind o terminologie specifică. O reacție adversă la un aliment este un răspuns clinic anormal la orice tip de alimente ingerate. Intoleranța alimentară este un tip de reacție adversă care nu implică sistemul imunitar, de exemplu, otrăvirea alimentară. O alergie alimentară este un tip de reacție adversă care implică sistemul imunitar, de exemplu, colită sau dermatită atopică. (A se vedea, de asemenea, Alergia alimentară și a se vedea Hipersensibilitatea de tip I: anafilaxie sistemică (reacții anafilactice generalizate).)

Câinii și pisicile cu alergie alimentară au de obicei semne gastrointestinale (de exemplu, vărsături sau diaree sau ambele) sau o afecțiune a pielii pruriginoase, în special în regiunile urechilor, spate și picioare. Prevalența adevăratelor alergii alimentare este foarte mică. Unii câini și pisici cu prurit non-sezonier au o reacție adversă la alimente. Din păcate, alergia alimentară nu poate fi diferențiată de intoleranța alimentară, iar testarea pielii pentru alergiile alimentare nu este fiabilă. Testele de sânge sunt, de asemenea, o modalitate nesigură de a diagnostica alergiile alimentare la câini și pisici. Prin urmare, având în vedere toate etiologiile posibile și diagnosticele limitate disponibile, orice animal suspectat de a avea o reacție adversă la alimente ar trebui să fie supus unui studiu alimentar. Durata de timp necesară pentru un proces alimentar depinde de starea care este gestionată. Testele alimentare pentru reacțiile adverse la alimente asociate cu semne clinice care implică tractul gastrointestinal ar trebui să continue timp de ≥ 2 săptămâni, în timp ce studiile alimentare pentru semne clinice care implică afecțiuni dermatologice ar trebui să continue timp de ≥ 10-12 săptămâni.

În timpul unui proces alimentar, singurul produs hrănit ar trebui să fie o dietă care conține o singură sursă nouă de proteine ​​sau o dietă proteică hidrolizată. Înainte de a selecta tipul dietei, trebuie să obțineți un istoric dietetic atent de la proprietarul animalului de companie. Dacă proprietarul alege să hrănească un aliment preparat comercial, sunt disponibile mai multe produse pentru câinii care folosesc surse de proteine ​​noi (de exemplu, cangur, carne de vânat, iepure, rață sau pește). Dietele disponibile în comerț disponibile pentru pisici utilizează surse de proteine ​​constând din iepure, rață, carne de vânat și miel. Peștele nu este o opțiune nouă pentru majoritatea pisicilor și există o relație posibilă, dar încă neclară, între reacțiile alimentare adverse la pisicile hrănite cu alimente care conțin pește scombroid și conținutul de histamină. Cel mai important, formularea oricărui produs sau dietă este hrănită trebuie să fie fixată pentru a se asigura că compoziția ingredientului este consistentă de la un lot la altul. Aceste produse sunt mai scumpe nu numai datorită surselor lor unice și limitate de proteine, ci și datorită procedurilor de control al calității necesare pentru a asigura formulări fixe și pentru a elimina contaminarea încrucișată cu loturile de producție anterioare de diferite alimente.

O dietă alternativă mai nouă disponibilă comercial pentru utilizare la câini și pisici cu reacții adverse suspectate la alimente este o dietă proteică hidrolizată. Proteina este cel mai frecvent nutrient asociat cu reacțiile adverse la alimente, deoarece este necesar pentru a lega două molecule de IgE împreună pentru a provoca eliberarea de histamină. Proteinele din dietele hidrolizate sunt descompuse în fragmente de peptide mai mici, care sunt prea scurte pentru a lega două molecule de IgE. Deși aceste diete sunt utile la mulți câini și pisici cu reacții adverse la alimente, acestea sunt costisitoare, iar unele animale cu alergii la sursele de proteine ​​din aceste diete vor reacționa în continuare la dieta tipică cu proteine ​​hidrolizate. Prin urmare, o nouă dietă proteică este adesea încercată mai întâi; dacă semnele clinice nu se rezolvă, atunci poate fi utilizată o dietă proteică hidrolizată.

Dietele de casă simplificate sunt, de asemenea, posibile folosind aceleași surse de proteine ​​sugerate mai sus (sau alte surse de ingrediente pe care proprietarul dorește să le testeze). Dietele de casă permit de fapt o selecție mai largă de ingrediente sursă. Carnea de vită, grâul și produsele lactate ar trebui descurajate pentru utilizare ca sursă de proteine ​​la câini, iar carnea de vită, peștele și produsele lactate ar trebui descurajate pentru utilizare la pisici, deoarece animalele au fost probabil expuse la aceste surse dacă au fost hrănite anterior cu alimente cu un formulare deschisă. Rețeta de bază ar trebui să semene cu „completă și echilibrată”, dar surse unice de proteine ​​pot fi testate și înlocuite secvențial. Proprietarul este responsabil pentru controlul calității și consistența și trebuie să fie dispus să facă o astfel de dietă pentru ≥ 2 săptămâni pentru afecțiunile GI și ≥ 10-12 săptămâni pentru afecțiunile dermatologice. În medie, nu există niciun avantaj de preț în a face o dietă de casă față de utilizarea alimentelor preparate comercial. Formularea unei diete de casă care conține proteine ​​hidrolizate este atât dificilă, cât și costisitoare.

Dieta de probă ar trebui să fie hrănită exclusiv pe durata recomandată și să se elimine toate deliciile, gustările și alimentele de masă, cu excepția cazului în care sunt făcute din aceleași ingrediente ca dieta de probă sau conțin o sursă de proteine ​​hidrolizate. Toate medicamentele și suplimentele masticabile trebuie eliminate din dieta de probă, deoarece majoritatea conțin aceleași ingrediente proteice și aditive ca alimentele și produsele pentru animale de companie. Alte terapii precum hiposensibilizarea și controlul puricilor sunt necesare la animalele cu boală concomitentă. Testarea diferitelor ingrediente suspecte prin reintroducerea lor în dietă pe rând urmată de reapariția semnelor clinice este afirmarea unei reacții adverse la ingredientul respectiv. Ingredientele alimentare reintroduse pot reproduce semne clinice încă la 12 ore după ingestie, dar pot dura până la 10 zile. Tratamentul pe tot parcursul vieții este evitarea dietei, care poate fi dificilă în cazul în care ingredientele ofensatoare nu sunt identificate pozitiv.

Anemie:

Deficitul de fier sau cupru (sau ambele) este cauza principală a anemiei hipocromice, microcitice. Un deficit de acid folic și B12 (cobalamină) produce, de asemenea, anemie. Majoritatea dietelor comerciale au cantități mai mari decât cele necesare de fier, cupru și vitamine; prin urmare, ar trebui investigate cauze secundare, cum ar fi aportul inadecvat de alimente, malabsorbția, hemoragia sau infecția severă cu paraziți. Hrănirea cu o dietă de casă dezechilibrată poate duce și la anemie.

Rareori deficiența severă de fier poate fi corectată numai cu dieta și hrănirea cu cantități mari de ficat în încercarea de a corecta deficiența de fier este de obicei ineficientă și poate duce la toxicoza vitaminei A. Majoritatea animalelor necesită o sursă suplimentară de fier administrată fie PO, fie IM pentru a corecta deficiența severă de fier și, în funcție de cauza care stă la baza acesteia, poate fi nevoie să continue să primească o sursă suplimentară de fier pe termen nelimitat. Dacă cauza principală a deficitului de fier este legată de hemoragie, parazitism, consumul unei diete dezechilibrate sau consumul prea puțin dintr-o dietă completă și echilibrată, odată ce cauza principală este eliminată și deficiența de fier este corectată, este posibil să nu fie necesar fier suplimentar pe termen lung.

Acidul folic și vitamina B12 sunt necesare pentru a sprijini diviziunea celulară normală, iar tratamentul pentru deficitul de vitamina B12 necesită de obicei administrarea parenterală a vitaminei B12. Deficitul de vitamina B12 se dezvoltă cel mai frecvent din malabsorbția intestinală; cu toate acestea, poate rezulta și din sindromul intestinului scurt. Absorbția vitaminei B12 în tractul gastrointestinal este limitată la ileon, iar îndepărtarea chirurgicală a unor porțiuni mari ale ileonului poate duce la necesitatea suplimentării parenterale B12 pe tot parcursul vieții.

Anorexie:

Anorexia parțială este observată atunci când animalul mănâncă unele alimente, dar nu este suficient pentru a furniza cel puțin 30 kcal/kg greutate corporală la câini și 40 kcal/kg greutate corporală la pisici. Anorexia completă apare atunci când animalul nu consumă alimente pentru

Sprijinul nutrițional poate fi asigurat fie pe căi enterale, fie pe cale parenterală. Cu excepția cazului în care există o contraindicație pentru utilizarea intestinului, suportul enteral este de obicei preferat față de suportul parenteral. Suportul enteral este mai fiziologic, mai ieftin și mai sigur decât suportul parenteral. În plus, sunt disponibile mai multe opțiuni dietetice pentru sprijin enteral decât pentru sprijin parenteral.

Sunt disponibile multe opțiuni pentru hrănirea tuburilor, inclusiv tuburi esofagostomice, tuburi nazogastrice sau nazofofagiene, tuburi gastrostomice și tuburi jejunostomice. Atât tuburile de esofagostomie, cât și tuburile nazogastrice sau nazo-esofagiene pot fi plasate fără a fi nevoie de echipament specializat. Tuburile nasogastrice sunt utilizate mai frecvent pentru durate scurte (1-7 zile) sau atunci când sedarea sau anestezia sunt contraindicate. Tuburile de esofagostomie și tuburile gastrice sunt mai frecvent utilizate atunci când este necesar sprijin nutrițional pentru durate mai lungi (săptămâni sau luni). Câinii și pisicile pot fi întreținute acasă cu hrănirea cu tub (cu excepția cazurilor de tuburi de jejunostomie) după ce procedura a fost acceptată de animal și explicată pe deplin proprietarului și dacă frecvența hrănirii este ceva ce proprietarul poate gestiona în mod rezonabil și animalul poate tolera.

Este recomandabil să luați o abordare treptată a reintroducerii caloriilor, iar mai multe mese mici sunt adesea tolerate mai bine decât mesele mari. Vărsăturile, diareea sau sindromul de realimentare pot fi o consecință a faptului că sunt prea agresivi cu reintroducerea caloriilor. Mărimea tubului determină ce opțiuni dietetice pot fi utilizate. Mărimile 5 sau 8 tuburi franceze limitează de obicei alimentarea cu diete enterale lichide. Tuburile de esofagostomie sau gastrostomie mai mari pot găzdui, de asemenea, diete de îngrijire critică și diete terapeutice blenderizate. Dacă utilizarea unui tub de hrănire este contraindicată sau nu se poate pune un tub, câinii și pisicile pot fi întreținute prin soluții IV care oferă calorii adecvate, proteine, electroliți, vitamine B și urme minerale selectate până când este posibil accesul la intestinul subțire. Din păcate, calea parenterală este mai scumpă și este asociată cu o incidență mai mare de complicații, inclusiv probleme de cateter, infecție și anomalii ale electroliților.

Cachexia:

Cachexia este cel mai frecvent asociată cu cazuri de neoplazie sau boli cronice renale sau cardiace. Cachexia pare a fi un răspuns la creșterea catabolismului, fie cu apetit normal, fie scăzut. Deteriorarea stării animalului indică în mod clar că nu sunt îndeplinite cerințele nutriționale, iar obiectivul alimentar este de a crește densitatea calorică și gustul alimentelor, îndeplinind în același timp cerințele animalului pentru proteine ​​și alți nutrienți. Gestionarea obișnuită a cașexiei constă în alimentarea unor cantități mai mici dintr-o dietă completă și echilibrată mai densă din punct de vedere caloric (adică cu un conținut mai ridicat de grăsimi), mai frecvent (3-6 mese/zi). Forma de hrană (uscată sau conservată) preferată de câine sau pisică ar trebui hrănită. Hrănirea cu tub și suport nutrițional parenteral parțial sau complet (vedea de mai sus) ar trebui, de asemenea, luate în considerare dacă câinele sau pisica continuă să piardă în greutate și stare.

Diaree:

Diareea poate rezulta din numeroase boli gastro-intestinale și poate apărea, de asemenea, secundar bolilor din afara tractului gastro-intestinal. Cauzele primare ale bolii GI sunt numeroase și includ reacții adverse la alimente, infecții (bacteriene, parazitare, fungice și virale), boli inflamatorii intestinale, neoplazie și toxine sau induse de medicamente. Anumite rase de câini sunt predispuse bolii GI. Ciobanii germani prezintă un risc crescut de a dezvolta diaree care răspunde la antibiotice (cunoscută anterior ca supra-creștere bacteriană a intestinului subțire), Doberman Pinschers și Rottweilers prezintă un risc crescut de enterită parvovirală, iar Yorkshire Terrierii prezintă un risc crescut de limfangiectazie.

Semnele clinice asociate cu diareea sunt diferite în diareea intestinului subțire față de intestinul gros (vezi Tabelul: Caracteristicile diareei intestinului subțire și intestinului gros). Recomandările dietetice pot varia în funcție de locul în care diareea este localizată și de cauza principală.