biologia

Biologia urogelului

Clasificare

Tărâțul cu pene este o pasăre (clasa: Aves) înrudită cu găinile, curcanii, fazanii, prepelițele etc. (Ordinul: Galliformes). Este grupat cu alte specii de tânăr și ptarmigan din propria familie (Familia: Tetraonidae). Ambele nume științifice provin din latină:

Gen: Bonasa - se referă la „a fi bun când este prăjit!” Bonus = "bun", presupunere = "prăjit". (Nu, nu glumesc! Aceasta este interpretarea unei persoane, deși poate fi mai degrabă o limbă în obraz.) Un altul sugerează că Bonasum = „un fel de bivol sau taur” și se referă la tamburul unui tânăr masculin care suna ca mugetul unui taur. (Da, este probabil interpretarea mai precisă, deși mai puțin amuzantă.)

Specii: umbellus - se referă la volanul de pene asemănător unei umbrele afișat de mascul când curtește femelele.

Descriere

Adulele ciuperci adulte au aproximativ dimensiunea unui pui bantam, cântărind în jur de 500-600 g (puțin mai mult de 1 lb) și au o înălțime de aproximativ 25-30 cm (un picior). Înălțimea aripii lor este de aproximativ 50 cm, de la vârf la vârf. Masculii tind să fie puțin mai mari decât femelele cu pene de coadă mai lungi, dar sexele sunt greu de distins dintr-o privire. Colorarea lor va varia ușor în funcție de anotimpuri, fiind oarecum mai deschisă iarna decât vara.

Distribuție și habitat

Tufișurile se găsesc în toată Manitoba, cu excepția nordului extrem (Harta intervalului). Dar sunt o pasăre de pădure și sunt limitate la zonele care au păduri de foioase (lemn de esență tare)Habitat). Acestea sunt cele mai frecvente în pădurile mixte dominate de aspen din centrul Manitoba. Și se crede că se descurcă mai bine în pădurile tinere sau regeneratoare, care au straturi groase de arbust. Aceasta este o specie care poate beneficia de activități umane, cum ar fi tăierea lemnului, care îndepărtează pădurile de conifere mature, care sunt adesea înlocuite rapid cu plopi și alte specii de arbori de foioase de scurtă durată.

Obiceiuri

Târgușul este o pasăre solitară, care locuiește la sol, dar este agil și priceput să se cațere în vârfurile arbuștilor sau copacilor, mai ales în timpul iernii, când mugurii sunt un aliment principal. Rar zboară departe, preferând să meargă sau chiar să fugă de pericol. Zborul este folosit ca ultim efort de evitare a prădătorilor. Grouse sunt active în timpul zilei (diurne) și se culcă noaptea pe ramuri de copac joase (2-3 m înălțime) sub acoperire bună, preferând protecția molidului sau a brăduților dacă sunt în jur.

Tânărul mascul menține un teritoriu de aproximativ 4-20 ha (10-50 acri). Ei apără acest teritoriu și nu vor tolera alți masculi din apropiere. Femelele rătăcesc pe o suprafață mai mare, până la 40 ha (100 acri), dar tind să rămână pe o anumită zonă de acasă, deși acest lucru se poate suprapune cu zonele și teritoriile altor femele și masculi.

Tufa rufă rămâne activă pe tot parcursul anului. Iarna continuă să se plimbe pe suprafața zăpezii, ajutați de scale extinse pe degetele de la picioare care acționează ca. pantofi pentru zăpadă. Când se odihnesc, ei pufos penele lor până când arată ca niște bile de bowling maronii, forma sferică contribuind la conservarea căldurii corpului. De asemenea, vor profita de zăpada adâncă pentru a se adăposti de frig. După un zbor scurt se vor arunca chiar în zăpadă pentru a-și petrece noaptea în siguranță și bine izolate.

Populații

Populațiile de tufișuri variază dramatic în timp, atât în ​​funcție de anotimpuri, cât și în decursul multor ani. Pe parcursul fiecărui an, populația se poate umfla până la sfârșitul verii la 3 sau 4 ori nivelul primăverii cu producția de tineri. Dar, ratele mortalității în timpul iernii se pot apropia de 75% în anii răi. Într-o anumită regiune, numărul ciupercilor tinde să crească și să scadă în aproximativ un ciclu de 10 ani, cu cele mai mari densități (# păsări/suprafață unitară) atingând de aproximativ 8 ori nivelurile cele mai scăzute. Nu am putut urmări nicio cifră bună a populației pentru Manitoba în ansamblu, fie în ceea ce privește numărul total sau densitatea de păsări care există aici. În alte părți ale Americii de Nord, se știe că populația de tânăr are aproximativ 10-15 păsări/kilometru pătrat.

Iernile severe, cu puțină acoperire de zăpadă, sunt grele pentru Rufed Grouse. Bolile, vremea și prădarea joacă roluri în ciclurile populației acestei specii. Dar aceasta este o specie cu fecunditate mare; adică poate produce mulți tineri, rapid, astfel încât populația sa se poate recupera rapid.

Ciclu de viață

Primăvara, de la sfârșitul lunii aprilie până în mai, este sezonul de împerechere pentru Grouse. Bărbați "Tobă"pentru a atrage femelele pe teritoriul lor. Un mascul poate tambura din același loc, folosind același butuc sau butuc timp de câțiva ani. Masculii încearcă să aleagă cel mai bun habitat pentru teritoriul lor, unde ei și femelele și puii lor vor putea găsi hrană și adăpost adecvat. Dar odată stabilit, masculul va rămâne probabil pe teritoriul său pe viață. Femeile rătăcesc pe o suprafață mai mare decât masculii și pot include teritoriile mai multor bărbați în zonele lor de origine. Găsirea hranei pentru ei înșiși, pentru a produce ouă, și apoi pentru puii lor este cel mai important în mintea femelelor. Deci, masculii ale căror teritorii conțin cel mai bun habitat vor avea cel mai mare succes în atragerea de colegi. Târnacii masculi rămân pe teritoriile lor și continuă să solicite colegi până la începutul verii de ouă la prădători pot încerca din nou). Apoi au început să se hrănească intens pentru a se pregăti pentru iarna care vine. Bărbații nu sunt implicați în creșterea puilor.

Când femela este gata să se împerecheze, se apropie de un bărbat care bate. Când bărbatul vede femeia, începe să „afişa"pentru ea. El își extinde volanul de pene în jurul gâtului, își arcuiește penele cozii într-un" ventilator "larg și se strânge în jurul său. Acțiunile sale servesc pentru a depăși tendința ei normală de a evita alte urogănețe (Urogănețele rufe sunt păsări solitare) și o încurajează a se împerechea.

După împerechere femela construiește a cuib simplu pe pământ lângă baza unui copac sau a unor arbuști. Cuibul este de obicei doar o săpătură superficială, căptușită cu frunze, iarbă sau pene. În ea depune până la 14 ouă colorate. Ouăle au o dimensiune de aproximativ 3,8 x 3,4 cm. Ea depune 1 ou pe zi, deci procesul de ouat poate dura 2 săptămâni. Îi incubă până la 24 de zile, lăsând cuibul doar scurt dimineața și seara pentru a-și satisface propriile nevoi. Incubația nu începe până când nu au fost depuse toate ouăle, așa că puii de obicei se clocesc în aceeași zi. În Manitoba, eclozionarea este de obicei finalizată până la mijlocul lunii iunie. Puii de tânăr sunt „precociali” - bine dezvoltați la naștere - și întregul puiet părăsește cuibul la scurt timp după eclozare, pentru a nu mai reveni.

Femela își va conduce puietul către locuri bune pentru hrănire, dar puii trebuie să se hrănească singuri. În timp ce sunt încă mici, puii își pot găsi adăpost sub mama lor noaptea și pe vreme nefavorabilă. Ea urmărește cu atenție și pericolul, permițându-i puilor să se concentreze asupra afacerii de hrănire. Dacă un prădător este văzut, femela va încerca să atragă atenția din puietul ei claxonând și șuierând, chiar prefăcând rănirea cu „vechiul truc al aripii rupte”, pentru a atrage un atac, înainte de a izbucni în siguranță. Între timp, puii se cuibăresc în gunoiul de concediu sau sub alt adăpost și rămân nemișcați, apărând doar după ce amenințarea a dispărut și mama lor se întoarce. Dar puii tineri au puțină apărare, în afară de nemișcare și colorare criptică. Mortalitatea puilor este întotdeauna foarte mare. Cu toate acestea, până la vârsta de 2 săptămâni, puii pot zbura până la stinghii mici și astfel pot obține o măsură suplimentară de protecție.

Puii de tânăr cresc rapid, ajungând la dimensiunea adultului până la sfârșitul verii sau începutul toamnei. Când au aproximativ 12 săptămâni, își părăsesc mama, izbind singuri în căutarea unei zone de acasă sau a unui teritoriu propriu. Pot călători la 2-3 km de locul de naștere. Bărbații adulți încep din nou să bată din toamnă, pentru a-și restabili drepturile pe teritoriul lor, nu pentru a atrage un partener. Bărbații nu vor tolera alți bărbați în orice moment al anului, așa că toamna este o perioadă grea pentru păsările tinere masculine. Vor fi conduși în habitate din ce în ce mai sărace, în căutarea unor teritorii neocupate. Și femelele tinere vor fi împinse din raza altor femele adulte, la rândul lor căutând propriul lor loc de locuit. Puțini păsări tinere care ajung în toamnă vor supraviețui primei lor ierni.

Cu toate că se crede că păsările individuale pot trăi până la 11 ani, durata medie de viață a urogelului este mult mai mică și puține păsări o fac dincolo de vârsta de 7 sau 8 ani.

Grouse ca hrană!

Tufișul este o verigă importantă în rețeaua alimentară pentru mulți prădători, dintre care nu cel mai puțin sunt oameni! Fideli numelui lor științific, Grouse este considerat de unii o delicatesă. La începutul anilor 1970, aproximativ 45.000 de ciuperci au fost luate anual de vânătorii din Manitoba. O estimare din 1970 sugerează că 3.700.000 de ciuperci au fost împușcate în acel an în toată America de Nord! (Ne pare rău, nu am putut găsi alte cifre recente.) Există un consens general, totuși, că vânătoarea are un efect general redus asupra populațiilor de ciuperci. Vânătorii au tendința de a ridica păsările tinere strămutate în fiecare toamnă. Se crede că populațiile de stafide fluctuează mai mult ca urmare a schimbărilor de habitat, a bolilor și a condițiilor meteorologice.

Tot felul de alți prădători se folosesc de această pasăre gustoasă, de la cea mai mică nevăstuică, care poate lua pui până la lupi care nu vor lăsa prea mult la masă. Și păsările de pradă își iau partea lor. Bufnițele, azurii, șoimii cu aripi largi și alții se grăbesc să facă o masă de Grouse. Fiind una dintre cele mai mari și mai frecvente păsări nemigratoare, joacă un rol important în obținerea multor specii prădătoare în timpul iernii în fiecare an.

Vă mulțumim că ați aflat despre Rouseed Grouse! La revedere. Deocamdată!

Dacă ți-a plăcut acest articol, iată mai multe de care s-ar putea să te bucuri:

Mulțumiri

Informațiile conținute în acest articol au fost extrase dintr-o gamă largă de surse, inclusiv site-uri web, cărți, broșuri și comunicări personale. Principalele surse de informații și/sau verificarea informațiilor sunt enumerate mai jos.