Feijoa este numită în cinstea botanicii Silva Feykho, care a detectat această plantă în pădurile tropicale din Brazilia nativă. Maimuțele braziliene preferă fructele sale decât bananele. Frumoasa familie de tufișuri de mirt s-a obișnuit bine în multe țări și chiar a lovit rădăcinile în cădițe cu flori.

Care sunt

Și acest lucru este superb: deoarece boabele de feijoa sunt extrem de bogate în conexiuni de iod solubile în apă (aproximativ 3 mg la 100 g de fructe). Conform acestui indice, planta depășește toate celelalte produse alimentare (atât de origine vegetală, cât și de origine animală), ceea ce ne permite să considerăm că este un „specialist” în tratamentul bolilor glandei tiroide (gușă).

Pentru a satisface nevoia de iod, copiii consumă mai mult de bună voie feijoa decât laminaria - sursă recunoscută de iod. Și, apropo, 1-2 fructe de pădure satisfac nevoia zilnică de iod a unui organism, care are în medie 150 de micrograme. De regulă, feijoa nu provoacă alergie; de aceea nu va fi rău din cauza depășirii dozei.

Pe lângă iod, feijoa conține până la 2,5% pectină - sorbentul natural moale, care îndepărtează zgură și radicalii liberi din organism, iar conținutul de zahăr de aproximativ 7-12% face posibilă diabeticilor să se regale cu aceste fructe. Prezența uleiurilor esențiale nu numai că conferă o aromă minunată boabelor, ci și contracarează infecțiile cu virusuri. Acidul ascorbic (vitamina C) și aminoacizii asparagină, arginină, glutamină, alanină, tirozină, care sunt conținute în feijoa, întăresc imunitatea.

Fructele mai conțin catehine și leucoantocianine, taninuri solubile și antioxidanți, care sunt conținute predominant în piele și conferă fructelor gustul astringent, care afectează „indicii gastronomici” ai produsului. Este posibil să se facă astfel: pentru a îndepărta coaja, pentru a o usca și pentru a infuza împreună cu ceai. Mai mult, în bucătărie puteți folosi frunze de feijoa, care conțin uleiuri esențiale în numeroasele lor glandule și, în timpul perfuzării, expiră aroma de mirt. În scopuri terapeutice, feijoa este utilizată nu numai cu bolile glandei tiroide, ci și cu gastrita hiperacidă, pielonefrita. Dar totuși nu este medicament, ci un aditiv util la rație.