Sistemul urinar menține homeostazia sângelui prin filtrarea excesului de lichid și a altor substanțe din fluxul sanguin și secretarea deșeurilor.

obiective de invatare

Examinați sistemul urinar

Chei de luat masa

Puncte cheie

  • Sistemul renal elimină deșeurile din organism, controlează nivelurile de electroliți și metaboliți, controlează osmoreglarea volumului și presiunii sanguine și reglează pH-ul din sânge.
  • Organele sistemului renal includ rinichii, ureterul, vezica urinară și uretra. Nefronii sunt principala componentă funcțională a rinichilor.
  • Sistemele respiratorii și cardiovasculare au anumite funcții care se suprapun cu funcțiile sistemului renal.
  • Deșeurile metabolice și excesul de ioni sunt filtrate din sânge, combinate cu apă, și părăsesc corpul sub formă de urină.
  • O rețea complexă de hormoni controlează sistemul renal pentru a menține homeostazia.

Termeni cheie

  • ureter: Acestea sunt două conducte lungi și înguste care transportă urina de la rinichi la vezica urinară.
  • osmoreglare: Cea mai importantă funcție a sistemului renal, în care volumul de sânge, tensiunea arterială și osmolaritatea sângelui (concentrația de ioni) este menținută în homeostazie.

Sistemul renal

Sistemul renal, numit și sistemul urinar, este un grup de organe din corp care filtrează excesul de lichid și alte substanțe din fluxul sanguin. Scopul sistemului renal este de a elimina deșeurile din organism, de a regla volumul și presiunea sanguină, de a controla nivelurile de electroliți și metaboliți și de a regla pH-ul sângelui.

Organele sistemului renal includ rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra. Deșeurile metabolice și excesul de ioni sunt filtrate din sânge, împreună cu apă, și părăsesc corpul sub formă de urină.

generală

Componentele sistemului renal: Iată principalele organe ale sistemului renal.

Funcțiile sistemului renal

Sistemul renal are multe funcții. Multe dintre aceste funcții sunt corelate cu mecanismele fiziologice din sistemul cardiovascular și respirator.

  1. Eliminarea deșeurilor metabolice din organism (în principal uree și acid uric).
  2. Reglarea echilibrului electrolitic (de exemplu, sodiu, potasiu și calciu).
  3. Osmoregularea controlează volumul de sânge și conținutul de apă din corp.
  4. Homeostazia tensiunii arteriale: sistemul renal modifică retenția de apă și sete pentru a modifica încet volumul de sânge și pentru a menține tensiunea arterială într-un interval normal.
  5. Reglarea homeostaziei acido-bazice și a pH-ului sanguin, o funcție împărtășită cu sistemul respirator.

Multe dintre aceste funcții sunt legate și una de alta. De exemplu, apa urmărește ionii printr-un gradient osmotic, astfel încât mecanismele care modifică nivelurile de sodiu sau retenția de sodiu în sistemul renal vor modifica și nivelurile de retenție a apei.

Organele sistemului renal

Rinichi și Nefroni

Rinichii sunt partea cea mai complexă și critică a sistemului urinar. Funcția principală a rinichilor este menținerea unui mediu intern stabil (homeostazie) pentru un metabolism optim al celulelor și țesuturilor. Rinichii au o cantitate mare de sânge din arterele renale care părăsesc rinichii prin vena renală.

Nefronii sunt principala componentă funcțională din parenchimul rinichilor, care filtrează sângele pentru a elimina ureea, un produs rezidual format prin oxidarea proteinelor, precum și a ionilor precum potasiul și sodiul. Nefronii sunt compuși dintr-o capsulă capilară (glomerulul) și un tub renal mic.

Tubul renal al nefronului constă dintr-o rețea de tubuli și bucle care sunt permeabile selectiv la apă și ioni. Mulți hormoni implicați în homeostazie vor modifica permeabilitatea acestor tubuli pentru a modifica cantitatea de apă reținută de organism.

Ureter

Urina trece din tubul renal prin tuburi numite uretere și în vezică.

Vezica urinara

Vezica urinară este flexibilă și este utilizată ca depozitare până când urina este lăsată să treacă prin uretra și în afara corpului.

Uretra

Sistemul renal feminin și masculin sunt foarte asemănătoare, diferind doar prin lungimea uretrei.

Osmoregulation uman

Rinichii joacă un rol foarte mare în osmoregularea umană prin reglarea cantității de apă reabsorbită din filtratul glomerular din tubulii renali, care este controlată de hormoni precum hormonul antidiuretic (ADH), renina, aldosteronul și angiotensina I și II.

Un exemplu de bază este acela că o scădere a concentrației de apă din sânge este detectată de osmoreceptori în hipotalamus, care stimulează eliberarea de ADH din glanda pituitară pentru a crește permeabilitatea peretelui canalelor colectoare și a tubulilor din nefroni. Prin urmare, o proporție mare de apă este reabsorbită din fluid pentru a preveni excreția unei proporții echitabile de apă.

Gradul de reglare a volumului sanguin și a tensiunii arteriale facilitat de rinichi este un proces complex. Pe lângă secreția de ADH, sistemul de feedback renină-angiotensină este extrem de important pentru menținerea volumului de sânge și a homeostaziei tensiunii arteriale.