Homeopatia m-a intrigat de mulți ani; într-un fel, am crescut cu el. Medicul nostru de familie era homeopat, iar primul meu loc de muncă ca medic junior, era într-un spital homeopat german. În ultimele două decenii, am investigat științific homeopatia. În această perioadă, dovezile au devenit din ce în ce mai negative și acum este destul de clar că remediile homeopate foarte diluate sunt placebo pur.

răzgândit

Două axiome principale constituie principiile de bază ale homeopatiei. Principiul „ca vindecări de genul” susține că, dacă o substanță provoacă un simptom (de exemplu, ceapa îmi face nasul să curgă), atunci acea substanță poate vindeca o boală care se caracterizează printr-o secreție a nasului (de exemplu, febră de fân sau răceală obișnuită). Al doilea principiu presupune că procesul de diluare în serie utilizat pentru remedii homeopate le face nu mai puțin, ci mai puternice (de aceea homeopații numesc acest proces „potențare”).

Ambele axiome zboară în fața științei. Dacă ar fi adevărate, o mare parte din ceea ce am învățat în fizică și chimie ar fi greșit. Dacă cineva arată conceptele de homeopatie ca fiind corecte, el sau ea devine un concurent serios pentru unul sau două premii Nobel. Homeopatii spun adesea că pur și simplu nu am descoperit încă cum funcționează homeopatia. Adevărul este că știm că nu există nicio explicație științifică care să poată explica aceasta.

Cu toate acestea, în calitate de clinician în urmă cu aproape 30 de ani, am fost impresionat de rezultatele obținute de homeopatie. Mulți dintre pacienții mei păreau să se îmbunătățească dramatic după ce au primit tratament homeopat. Cum a fost posibil acest lucru?

Pentru a înțelege această contradicție aparentă, trebuie să facem un pas înapoi și să luăm în considerare complexitățile răspunsului terapeutic. Ori de câte ori un pacient sau un grup de pacienți primesc un tratament medical și ulterior experimentează îmbunătățiri, presupunem automat că îmbunătățirea a fost cauzată de intervenție. Această eroare logică poate fi foarte înșelătoare și a împiedicat progresul în medicină de sute de ani. Desigur, ar putea fi tratamentul - dar există și multe alte posibilități.

De exemplu, starea s-ar fi putut îmbunătăți singură. Sau întâlnirea dintre terapeut și pacient ar fi putut fi terapeutică fără nicio contribuție semnificativă din tratamentul în sine. Sau pacientul ar fi putut avea așteptări mari în ceea ce privește tratamentul care a determinat un răspuns placebo puternic. Sau pacientul s-a autoadministrat alte tratamente concomitent care au cauzat îmbunătățiri. Cu alte cuvinte, beneficiul pacientului nu este efectul remediului în sine, ci efectul nespecific al contextului în care este dat.

Datorită acestor complexități, trebuie să efectuăm studii clinice care diferențiază efectele specifice și nespecifice ale unui tratament. În astfel de studii, un grup de pacienți primește tratamentul experimental (de exemplu, o terapie homeopatică), iar un alt grup primește un placebo. Dacă sunt bine concepute, aceste studii expun grupul experimental efectului specific plus toate efectele nespecifice ale unei intervenții, în timp ce grupul de control este expus exact la același interval și cantitate de efecte nespecifice, dar nu la efectul specific al tratamentul care este testat. În această situație, orice diferență de rezultat între grupuri trebuie să fie cauzată de efectele specifice.

Până în prezent sunt disponibile aproximativ 200 de studii clinice ale remediilor homeopate. Cu acest tip de număr, nu putem fi surprinși că rezultatele nu sunt complet uniforme. Ar fi ușor să alegeți și să selectați acele descoperiri pe care cineva le place (și unii homeopați fac exact asta). Cu toate acestea, dacă vrem să știm adevărul, trebuie să luăm în considerare totalitatea acestor dovezi și să le cântărim în funcție de rigoarea sa științifică. Această abordare se numește o revizuire sistematică. Au fost publicate peste o duzină de recenzii sistematice ale homeopatiei. Aproape uniform, ajung la concluzia că remediile homeopate nu sunt diferite de placebo.

Mulți homeopați acceptă cu reticență această stare de lucruri, dar susțin că experiența lor clinică este mai importantă decât dovezile din studiile clinice. Și există o mulțime de experiențe pozitive în homeopatie. Pacienții care consultă homeopați se îmbunătățesc, iar studiile observaționale au arătat acest lucru până la greață. Homeopații insistă asupra faptului că aceste date se ridică la dovezi mai relevante decât cele din studiile clinice. Dar există cu adevărat o contradicție?

Experiența este reală, desigur, dar nu stabilește cauzalitatea. Dacă datele observaționale arată îmbunătățiri în timp ce studiile clinice ne spun că remediile homeopate sunt placebo, concluzia care se potrivește confortabil tuturor acestor fapte este simplă: pacienții se îmbunătățesc, nu din cauza remediului homeopat, ci din cauza efectului placebo și a consultării îndelungate cu un clinician plin de compasiune. Această concluzie nu este doar logică, ci este susținută și de date. Homeopatii din Southampton au demonstrat recent că consultarea nu remedierea este elementul care îmbunătățește rezultatele clinice ale pacienților după ce au văzut un homeopat.

Unul dintre profesorii mei de la școala medicală ne spunea în continuare: „Orice tratament care nu dăunează pacienților nu poate fi deloc rău”. Deoarece nu conțin ingrediente active, remediile homeopate foarte diluate sunt lipsite de efecte secundare. Deci, din această perspectivă, homeopatia ar putea fi în continuare OK. Aceasta este probabil cea mai dificilă problemă din dezbaterea despre homeopatie; în mod evident, există argumente rezonabile de bune. Dar, înainte de a vă hotărî, luați în considerare următoarele puncte:

• Efectele placebo sunt notoriu nesigure; pacientul care beneficiază astăzi s-ar putea să nu o facă mâine. Efectele placebo tind, de asemenea, să fie mici și de scurtă durată.

• Oferirea în mod științific a unui placebo pacienților nu ar fi lipsită de etică în majoritatea cazurilor. Fie clinicienii spun adevărul (adică „acesta este un placebo”), caz în care este probabil ca efectul să dispară, sau nu, caz în care sunt mincinoși.

• Acordarea unui placebo unui pacient cu o afecțiune gravă care, altfel, ar putea fi tratată, pune grav în pericol sănătatea acelui pacient.

• Pentru a genera un răspuns placebo la un pacient, nu este nevoie să administrăm un placebo. Toate tratamentele vin cu bonusul gratuit al unui efect placebo, atâta timp cât clinicienii le administrează cu compasiune și empatie. Deci, de ce să ne bazăm doar pe o parte din răspunsul terapeutic total? Aceasta nu schimbă scurt pacientul?

Călătoria mea personală în și în afara homeopatiei ar putea fi complicată. Am știut întotdeauna că principiile homeopate zboară în fața științei. Cu toate acestea, am văzut rezultate pozitive și m-am gândit că poate există un fenomen fundamental de descoperit. Ceea ce am descoperit nu a fost probabil fundamental, dar totuși important: pacienții pot experimenta îmbunătățiri semnificative din cauza efectelor nespecifice. Acesta este motivul pentru care se îmbunătățesc după ce au văzut un homeopat - dar acest lucru nu are nicio legătură cu pastilele homeopate de zahăr.