de Kymythy R. Schultze

nutriția

Mâncarea este baza sănătății. Cât timp trăiește un animal și, cel mai important, calitatea vieții sale, depinde foarte mult de calitatea și cantitatea alimentelor pe care le consumă. Pur și simplu, mâncarea este combustibil pentru corp și oferă energia necesară unui animal pentru a-și menține starea și sănătatea. În ceea ce privește hrana, cantitatea nu este neapărat sinonimă cu calitatea. Este foarte posibil ca un animal să primească cantități adecvate de alimente și totuși să sufere în continuare degradarea sănătății din cauza ingredientelor de calitate slabă.

Ca descendent al lupului sălbatic și, de fapt, practic în continuare aceeași specie ca Canis lupus, câinele domestic păstrează cerințe nutriționale similare. Același lucru este valabil și pentru pisica domestică, un membru al felidelor care include lei, râs și alte feline sălbatice. Surse dietetice de aminoacizi, energie, precursori ai glucozei, acizi grași, vitamine, minerale și apă sunt necesare de câine și pisică pentru a trăi. Cele mai potrivite surse ale acestor nutrienți sunt cele care se potrivesc cel mai bine cu designul evolutiv al fiziologiei animalului. Sursele de hrană adecvate speciilor ajută la asigurarea disponibilității și utilizării optime a nutrienților.

Proteinele alimentare furnizează aminoacizi esențiali și sunt necesare pentru fabricarea de anticorpi, enzime, hormoni, țesuturi și echilibrul adecvat al pH-ului. Proteinele furnizează energie și sunt esențiale pentru creștere și dezvoltare. Proteinele complete conțin cantități ample de aminoacizi esențiali și se găsesc în alimente precum carne, pește, ouă și păsări de curte. Proteinele incomplete se găsesc în multe alimente, inclusiv leguminoase, cereale și legume. Proteinele incomplete trebuie combinate cu alte surse de proteine ​​pentru a oferi un profil adecvat de aminoacizi. Dar chiar și în combinație, sursele de animale oferă o gamă mai mare de aminoacizi adecvată speciei decât sursele vegetale pentru câine și pisică. Cerințele de proteine ​​pot varia în funcție de individ datorită unei varietăți de factori, inclusiv starea lor fiziologică, rasa, vârsta și digestibilitatea sursei de proteine ​​care este hrănită. Aminoacizii sunt modificați de căldură, ceea ce poate reduce biodisponibilitatea.

Grăsimea alimentară este cea mai concentrată sursă de energie pentru câine și pisică. De asemenea, oferă acizi grași esențiali și ajută la utilizarea și transportul nutrienților. Grăsimea este implicată în integritatea celulară și reglarea metabolică. Grăsimile saturate se găsesc în principal în surse animale, în timp ce grăsimile polinesaturate se găsesc mai ales în surse vegetale. Grăsimile saturate asigură o energie mai mare pentru câini și pisici decât carbohidrații. De fapt, atâta timp cât dieta asigură suficienți precursori ai glucozei (aminoacizi, grăsimi etc.); carbohidrații dietetici nu sunt necesari pentru creștere și întreținere.

Grăsimile (și uleiurile) sunt compuse din acizi grași, denumiți uneori vitamina F. Acizii grași se găsesc atât în ​​surse animale, cât și în plante. Cele mai cunoscute două categorii de acizi grași esențiali (EFA) sunt omega-3 și omega-6. Omega-3 includ alfa-linolenic (ALA), acid eicosapentaenoic (EPA) și acid docosahexaenoic (DHA). Omega-6 includ acidul linoleic (LA) și acizii gamma-linolenici (GLA). Acizii grași trans, radicalii liberi periculoși, se formează atunci când uleiurile nesaturate sunt expuse la căldură, lumină sau oxigen.

Vitaminele sunt esențiale pentru reglarea metabolismului, creșterea și funcționarea normală. Vitaminele se găsesc în alimente, iar unele sunt sintetizate în corpul animalului. Sunt clasificate fie solubile în apă, fie în grăsimi. Vitaminele liposolubile includ A, D, E și K. Vitaminele solubile în apă includ C și complexul B. În general, vitaminele liposolubile sunt stocate în organism, în timp ce vitaminele solubile în apă trec mai repede. Multe vitamine sunt distruse de căldură, lumină și oxigen.

Mineralele sunt esențiale pentru câine și pisică și sunt implicate în aproape toate reacțiile fiziologice. Acestea contribuie la formarea enzimelor, echilibrul pH-ului, utilizarea nutrienților, transportul oxigenului și sunt depozitate în țesutul osos și muscular. Disponibilitatea biologică poate varia foarte mult în funcție de sursa mineralului. Mineralele elementare sunt în general luate de pe pământ sau din apă. Mineralele chelate sunt legate cu alte substanțe organice, ceea ce le face deseori mai ușor de absorbit de către organism. Mineralele includ calciu, clorură, crom, cobalt, cupru, fluor, iod, fier, magneziu, mangan, molibden, fosfor, potasiu, seleniu, siliciu, sodiu, sulf și zinc. Există alte elemente minerale solicitate de câini și pisici la concentrații urme. Multe minerale pot fi pierdute în procesarea termică. Mineralele, precum vitaminele, funcționează sinergic. Au o acțiune de cooperare între ei.

Apa este un nutrient esențial și este vitală pentru fiecare celulă din corpul animalului. Corpul unui adult are aproximativ 60% apă, procentul fiind chiar mai mare la cățeluș sau pisoi. Apa transportă substanțele nutritive și deșeurile în și din celule. Este necesar pentru reglarea temperaturii, digestia, circulația, absorbția și utilizarea nutrienților. Pierderea apei apare în principal prin urină, fecale, plămâni, piele și laptele unei femei care alăptează. Pe lângă apă potabilă, câinele sau pisica pot obține apă din hrana sa, în funcție de tipul de hrană și de conținutul său de umiditate. Apa de bună calitate este la fel de importantă pentru sănătate ca mâncarea de bună calitate.

Raw vs. Mancare gatita

Astăzi, îngrijitorul pentru câini și pisici are multe opțiuni de hrănire. Alegerile includ diete produse în serie produse în comerț și diete preparate acasă, fie crude, fie gătite. În cea mai mare parte a istoriei noastre evolutive cu câini și pisici (cel puțin 14.000 de ani sau mai mult pentru câini și cel puțin 3.000 de ani pentru pisici) gardienii au formulat diete în casă și/sau și-au împărtășit propriile alimente. Mai recent, producătorii de alimente pentru animale de companie au produs produse gata făcute sub formă uscată, conservată și semi-umedă, pe care unii oameni le consideră extrem de convenabile de utilizat. Dar, așa cum renumitul nutriționist Dr. Bernard Jensen a spus odată „Nu există o modalitate corectă de a face un lucru greșit”. Confortul și nici prețul dietelor comerciale nu asigură neapărat că vor furniza substanțe nutritive adecvate speciilor în forme pe care animalele noastre le pot utiliza cel mai bine pentru o sănătate bună. Trebuie să se ia în considerare faptul că câinii și pisicile au prosperat cu o sănătate bună cu hrana reală și crudă de multe mii de ani. Abia recent le-am hrănit cu produse alimentare comerciale străine și, odată cu creșterea bolii animalelor, trebuie să avem în vedere conștiința și un motiv logic, să luăm în considerare corelația. Este recomandat să se facă multe cercetări pentru a determina ce tip de dietă este corectă pentru fiecare animal.

Etape speciale de viață

Pui și pisoi

Puii și pisoii nou-născuți ar trebui încurajați să alăpteze la scurt timp după ce s-au născut pentru a primi colostrul mamei lor. Colostrul, bogat în proteine, este primul lichid secretat de glandele mamare și conține factori imuni și de creștere importanți. Dacă puii trebuie crescuți manual, colostrul suplimentar poate fi achiziționat și adăugat la formulă. Există multe formule și rețete pentru hrănirea orfanilor. Sunt disponibile formule comerciale sau se poate alege să urmeze o versiune de casă, cum ar fi următoarea de Dr. Richard Pitcairn, D.V.M. și PH.D.:1 cană jumătate și jumătate, 2 ouă mari, 1 lingură praf de proteine, ¾ linguriță de masă de oase și 1-2 zile în valoare de suplimente de vitamine/minerale pentru câini. Unii crescători folosesc lapte de capră suplimentat. În general, laptele de vacă nu este recomandat. Toate formulele trebuie administrate la temperatura corpului și alimentate prin sticlă sau tub stomacal. Cantitatea depinde de vârsta și mărimea animalului. După fiecare hrănire, este important să se maseze ușor burtica, zona genitală și anală a tânărului cu o cârpă umezită caldă pentru a stimula urinarea și defecația. Nou-născuții trebuie hrăniți aproximativ la fiecare 2 ore.

În mod ideal, puii și pisoii ar trebui să aibă voie să alăpteze până când mama lor alege să le înțărceze. Orfanii pot începe de obicei procesul de înțărcare la aproximativ 3 săptămâni. Noua hrană ar trebui să fie făcută moale și ușor de învârtit, dar nu atât de moale încât să fie inhalată prin nări. Înțărcările pot fi hrănite de 4 ori pe zi până la vârsta de 2 luni, apoi de 3 ori pe zi până la 4 până la 6 luni, apoi de 2 ori pe zi până la 1 an, fie rămânând în hrăniri de două ori pe zi, fie reducându-se la o dată pe zi. Tânărul în creștere poate consuma aproape dublu cantitatea de alimente ca adult, proporțional. Dar este important să nu hrăniți excesiv puii și pisoii în creștere, deoarece pune stres și greutate nedorite pe corpurile în creștere.

Sarcina și alăptarea

Evident, este extrem de important ca o femeie să primească o alimentație excelentă în timpul în care își dezvoltă și hrănește puii. De fapt, are nevoie de o nutriție adecvată înainte de sarcină, pentru a facilita fertilitatea normală. În ultima jumătate a sarcinii, femela va avea nevoie de hrană împărțită în mese mai mici, mai frecvente, pe măsură ce stomacul începe să concureze pentru spațiul ocupat de tânărul ei în creștere rapidă. Cantitatea de creștere a aportului de alimente va depinde în mare măsură de tipul de hrană hrănită. Cu cât valoarea nutrienților este mai mare, cu atât va trebui să crească mai puțin volumul acesteia. Pe măsură ce data de scadență se apropie, multe femei vor experimenta o scădere a poftei de mâncare. O femeie în stare bună de sănătate și stare ar trebui să poată livra și îngriji destul de ușor puii ei.

În timpul travaliului, multe femei aleg să consume placentele, care sunt o sursă bogată de substanțe nutritive și hormoni. Și din moment ce multe mame proaspete sunt reticente în a-și mânca alimentele obișnuite imediat după naștere, consumul de placente îi poate oferi o sursă de nutriție disponibilă și de dorit.

Alăptarea crește foarte mult nevoile nutriționale ale femelei. Pe măsură ce puii și pisoii cresc, crește și cerințele lor nutriționale pentru laptele matern. Ar trebui să fie hrănită cu mai multe mese zilnice cu alimente bogate în nutrienți. Pe măsură ce tinerii sunt înțărcați pe alimente solide, nevoia lor de lapte va scădea și aportul ei poate fi redus treptat la rația normală.

Cerințele nutriționale pentru câini și pisici pentru vârstnici variază foarte mult în funcție de rasă, nivelul de activitate, sănătatea și tipul de hrană hrănită. Este posibil ca animalele mai în vârstă să nu utilizeze nutrienți la fel de bine ca atunci când erau tineri. Prin urmare, este extrem de important ca aceștia să primească o cantitate optimă de nutrienți ușor absorbabili. Un câine sau o pisică mai în vârstă care este mai puțin activă va avea nevoie de cantitatea totală de alimente scăzută, dar poate avea nevoie de o creștere a cantității de vitamine, minerale și enzime. Este important să hrăniți proteine ​​de înaltă calitate, deoarece proteinele de calitate slabă pot pune stres nedorit asupra rinichilor în vârstă ai unui câine mai în vârstă.