SINDROMUL DE FATIGĂ ADRENALĂ

sindromul

Mai jos este o listă lungă de simptome observate cu sindromul de oboseală suprarenală. Simptomele dvs. vor depinde de ce alte sisteme de organe sunt, de asemenea, implicate (de exemplu, tiroidă, digestivă, imună etc.). Încercarea de a vindeca aceste alte zone fără a corecta și suprarenalele duce adesea la rezultate copleșitoare.

Cu teste speciale și o evaluare completă a simptomelor dvs., voi adapta un program special pentru dvs. Scopul meu nu este doar să te fac să te simți mai sănătos, ci și mai tânăr!

Vă rugăm să continuați să citiți în continuare pentru o prezentare generală asupra conceptelor de bază ale sindromului de oboseală suprarenală.

Simptome asociate femeilor
Fibroame uterine sau mamare
Ciclul menstrual neregulat
PMS
Menopauza prematură
Endometrioza
Chist ovarian
PCOS
Dificultate în a rămâne însărcinată
Avorturi spontane recurente (primul trimestru)
Depresie/oboseală post-partum
Cancer de sân (estrogen dominant)
Bufeuri
Uscăciune vaginală
Raport sexual dureros
Sensibilitate a sânilor

Simptome asociate bărbaților
Prostată mărită
Cancer de prostată
Disfuncție erectilă
Urinare frecventă noaptea
Păr subțire
Sterilitate


Sindromul de oboseală suprarenală (prezentare generală)

Glandele suprarenale sunt situate deasupra rinichilor noștri și sunt responsabile de reglarea răspunsului la stres. Este conceput pentru a oferi un răspuns pe termen scurt, cu toate mâinile pe punte la o amenințare imediată (cum ar fi evadarea dintr-un urs sau tigru). Stresul este semnalul care declanșează adrenalina să intre în acțiune. Încetinește procesele care nu sunt necesare pe termen scurt (digestie, reproducere etc.) și deviază acea energie către creier, inimă și mușchi. Când semnalul de stres dispare, suprarenalele reduc hormonii stresului și intră în modul de repaus și digestie. Acest mecanism de autoreglare este denumit homeostazie. Permite organismului să se repare și să restabilească funcțiile normale din corpul nostru care au fost încetinite în timpul răspunsului la stres.

Problema este că suprarenalele noastre nu au fost concepute pentru a face față stresului constant la care suntem expuși în societatea noastră de astăzi. (Munca prea multe ore, somn insuficient, insuficiență de bani, ambii părinți muncind, fără concediu sau timp personal etc.) Stresul constant asupra glandelor suprarenale provoacă o încetinire tot mai mare în alte organe din corp, pe măsură ce energia devine mai puțină. În timp, devine evidentă o scădere constantă a sănătății în toate zonele corpului, inclusiv în glandele suprarenale. Acest proces este cunoscut sub numele de Sindromul de oboseală suprarenală (AFS).

Există patru faze ale AFS. Primele două reprezintă suprarenale hiperactive. Ultimele două reprezintă suprarenale subactive. Aceste faze oferă un ghid general pentru disfuncția suprarenală, dar sunt posibile multe variații. Durata de timp necesară pentru ca o persoană să progreseze în următoarele faze variază semnificativ. Unii oameni nu progresează niciodată după o fază 1 sau 2, în timp ce alții o pot face în câteva săptămâni. Cu atât de mulți factori care contribuie, diagnosticul de dimensiune unică nu funcționează bine atunci când vine vorba de AFS.

Glandele suprarenale hiperactive (fazele 1 și 2)

Atunci când nivelurile de cortizol și aldosteron cresc, potasiul este excretat prin rinichi, determinând o creștere a nivelului de sodiu (sare) în sânge. Acest lucru duce la retenția de apă și crește tensiunea arterială. Incapacitatea de a regla acest exces de sare și apă poate fi o cauză principală a hipertensiunii.

De asemenea, vedem adesea creșteri ale glucozei și trigliceridelor în sânge, deoarece corpul încearcă să mențină surse ample de energie pentru a face față stimulului stresant. Din acest motiv, pofta de zahăr este foarte frecventă. Zahărul este cea mai puternică substanță care stimulează producția de colesterol în ficat. Creșterea rezultată a nivelului de colesterol ajută la susținerea cererii crescute de sinteză a hormonilor suprarenali în perioadele de stres. (TOȚI hormonii suprarenali sunt fabricați din colesterol).

Încetinirea metabolismului în anumite părți ale corpului începe să apară în aceste faze timpurii ale AFS pentru a conserva energia pentru răspunsul la stres. Pofta de zahăr și alimentația excesivă, combinate cu un metabolism mai lent, duc la creșterea în greutate în zonele greu de pierdut. Constelația simptomelor de mai sus (creșterea în greutate, niveluri ridicate de glucoză, colesterol și trigliceride) alcătuiesc o afecțiune numită sindrom metabolic și este asociată cu o sănătate precară pe termen lung.

Suprarenale subactive (fazele 3 și 4)

În timpul acestor faze ulterioare ale AFS, acum vedem că se produc nivele insuficiente de cortizol și aldosteron. Acest lucru determină scăderea nivelului de sodiu (sare), ceea ce duce la o stare constantă de deshidratare în organism. Creșterea aportului de apă în acest moment nu va face decât să agraveze problema, deoarece diluează în continuare nivelurile de sodiu. Mai multă apă duce, în general, la creșterea urinării, nu la creșterea hidratării. Scăderea aldosteronului și a apei determină, de asemenea, o scădere a tensiunii arteriale și poate duce la palpitații cardiace din cauza dezechilibrelor electrolitice.

Pe măsură ce nivelurile nutriționale și hormonale se epuizează, organismul continuă să regleze (să încetinească) toate zonele corpului pentru a conserva energia. Acest lucru poate duce la probleme secundare în alte sisteme de organe. Disfuncția hormonală, tiroidiană, digestivă, hepatică și imună sunt doar câteva dintre problemele suplimentare văzute aici. Tratamentul devine mai complex și reacțiile paradoxale devin mai frecvente pe măsură ce disfuncția se agravează.

Sindromul de oboseală suprarenală (revizuire detaliată)

Faza 1 - Starea inițială de alarmă
În această fază, corpul reacționează la episoadele periodice de stres din viața noastră de zi cu zi. Simptomele sunt de obicei scurte și pot fi chiar considerate normale. Când stimulul stresant care afectează corpul dispare, corpul este capabil să se refacă. În timpul episoadelor stresante, cafeaua sau alimentele bogate în zahăr oferă adesea un impuls suprarenalelor și ajută la suprimarea simptomelor oboselii. Acest lucru este complet bine pe termen scurt. Dar pe perioade mai lungi de timp, această metodă de suprimare a simptomelor oboselii poate începe să afecteze suprarenalele. Corpul are nevoie de timp pentru a se relaxa și a se repara. În caz contrar, începeți deriva lentă în alte faze ale disfuncției suprarenale.

Faza 2 - Vârful Cortizol
În această fază a AFS, stresul prelungit stimulează Axa hipotalamo-hipofizară-suprarenală să continue să producă niveluri mai ridicate de cortizol (un hormon anti-stres), în cortexul suprarenal. Nivelurile de cortizol sunt, de asemenea, crescute prin activarea sistemului hormonal adrenomedular (AHS) prin activarea norepinefrinei și epinefrinei. Această creștere a cortizolului poate începe să afecteze negativ tiparele de somn.

Cortizolul ne ajută să ne reglăm necesarul de combustibil în perioadele de stres. Pofta de zahăr devine mai frecventă pe măsură ce organismul încearcă să se asigure că există glucoză în sânge pentru a face față amenințării percepute (stresului). Există însă o problemă cu această situație. Nu numai că organismul tânjește consumul de alimente cu conținut ridicat de calorii și zahăr. Dar, de asemenea, încetinește și metabolismul corpului pentru a conserva energia pentru răspunsul la stres. Pe scurt, mâncăm mai mult și ardem mai puține calorii, ceea ce duce evident la creșterea în greutate. Aceasta este premisa de bază a conectării cortizolului ridicat și a obezității.

În plus față de problema creșterii în greutate, corpul începe, de asemenea, să rețină apă și să devină balonat. face acest lucru prin acțiunea de aldosteron crescut, un hormon care reglează tensiunea arterială. Aldosteronul crește retenția de sare în vasele de sânge mari și mijlocii, precum și în celule. Cauzând retenția generală de apă și creșterea tensiunii arteriale.

Greutatea și tensiunea arterială nu sunt singurele lucruri care cresc. Este foarte frecvent să vezi creșteri ale trigliceridelor, colesterolului sau glucozei. Constelațiile acestor simptome sunt cunoscute sub numele de sindrom metabolic. Disfuncția suprarenală poate fi o cauză directă a sindromului metabolic. Medicamentele pentru hipertensiune arterială, colesterol, zahăr sau trigliceride pot masca pur și simplu simptomele disfuncției suprarenale. Lăsând intactă această disfuncție, s-ar putea să vă angajați la o viață de medicamente fără a face față adevăratei surse a problemei. Cu cât această problemă rămâne nerezolvată mai mult, cu atât este mai greu să le abordăm cu schimbări în dietă și exerciții fizice.

Aceste prime două faze ale sindromului de oboseală suprarenală au mai puține simptome reale de debilitare și mai mult de-a face cu ceea ce percepem ca o parte normală a „îmbătrânirii”. Începem brusc să simțim că vârsta noastră ne ajunge din urmă. Vestea bună este că mulți dintre acești oameni își pot inversa simptomele prin dietă, exerciții fizice și somn adecvat. Persoanele care nu ascultă aceste semne de avertizare din corpul nostru și nu fac modificări adecvate ale stilului de viață, se pregătesc pentru progresul în fazele 3 și 4. mai problematice.


Faza 3 - Epuizare suprarenală


În această fază se pierde capacitatea suprarenalelor de auto-reglare (homeostazie). Răspunsul la stres se blochează în poziția „pornit”. Simptomele ușoare până la moderate în fazele anterioare devin acum mai severe și încep să interfereze cu viața noastră. Nu se mai simte ca o îmbătrânire normală. Se simte ca și cum am fi lovit un perete și zilele noastre de a ne simți tineri sunt un lucru din trecut. Sunt obosiți tot timpul, trăind de la cafea la cafea. Deși sunt epuizați toată ziua, tot nu pot dormi bine. Se îmbolnăvesc mai des, sunt stresați tot timpul, iritabili, nu pot pierde în greutate, depresivi, căderea părului și ridurile cresc și multe altele (vezi lista de simptome de mai sus).

Faza 3 este împărțită în 4 subfaze. Fiecare reprezintă închiderea (sau reglarea în jos) a sistemelor corporale neesențiale pentru conservarea energiei. Originea răspunsului nostru la stres este de a maximiza capacitatea noastră de a scăpa de o situație de amenințare imediată, cum ar fi evadarea dintr-un tigru flămând cu dinți de sabie. În timpul unei astfel de situații, nu este nevoie să digerăm mâncarea, să procreăm sau să combatem infecțiile, astfel încât acestea și multe alte procese corporale sunt încetinite. Problema este că acest răspuns a fost conceput pentru a fi temporar. Oamenii din faza 3 au pierdut acum capacitatea de a opri acest răspuns, creând o spirală descendentă în sănătatea noastră pe măsură ce corpul continuă să se închidă progresiv. Scopul este de a redirecționa toată energia către creier și inimă pentru nevoile imediate de supraviețuire. Hormonii, substanțele nutritive și alte organe sunt încetinite funcțional pentru a atinge acest obiectiv. Având în vedere acest proces general, să parcurgem sub-fazele epuizării suprarenale.

Faza 3A - Disregularea timpurie a sistemului

După cum sa menționat, pentru a economisi energie, corpul încetinește funcțiile corpului cu prioritate mai mică. Sistemele afectate mai întâi vor fi diferite de la individ la individ. În general, sistemul de organe era cel mai slab la un individ înainte de începerea problemei suprarenale, deci dacă o persoană are o problemă tiroidiană sau hepatică de bază, este frecvent să se înrăutățească aceste probleme. Tulburările de somn, nivelurile mai scăzute de energie, depresia ușoară și durerile și durerile încep să devină noul normal. Cu cât această fază rămâne necorectată, cu atât hormonii, nutriția și organele se deteriorează.

Hormonul suprarenal aldosteron controlează tensiunea arterială. Am văzut în faza anterioară cum a crescut tensiunea arterială. Opusul este adevărat aici, deoarece capacitatea organismului de a produce aldosteron începe să scadă. Acest lucru determină creșterea nivelului de potasiu și scăderea nivelului de sodiu. Tensiunea arterială va crește de la mare sau normală și va scădea încet în timp. Ne gândim la tensiunea arterială scăzută ca la o măsură a sănătății bune. Acest lucru este adevărat dacă persoana este complet sănătoasă și tânără. Cu toate acestea, tensiunea arterială scăzută poate fi, de asemenea, un semn al unei persoane nesănătoase cu sindrom de oboseală suprarenală semnificativă.

Deficitul de magneziu este o altă problemă de electroliți observată în toate etapele oboselii suprarenale, cu excepția începutului și a sfârșitului. Deficitul poate duce la somn slab, mușchii cronici strânși, picioarele neliniștite, constipație, probleme cu ATM și multe altele. Există mai multe motive pentru această lipsă de magneziu, dar unul important se datorează deficiențelor de vitamina D. Colesterolul este substanța precursoră utilizată pentru producerea hormonilor suprarenali și a vitaminei D. Hormonii suprarenali au prioritate față de producția de vitamina D, astfel încât disfuncția suprarenalelor duce în cele din urmă la deficit de vitamina D. La rândul său, aceasta previne absorbția magneziului în organism prin tractul digestiv și contribuie la deficiența acestuia.


Faza 3B - Dezechilibrele axei hormonale

Toți hormonii steroizi sunt derivați din colesterol. Mulți oameni tratați pentru colesterol ridicat tratează pur și simplu un simptom al deficitului hormonal. Nivelul colesterolului este crescut în organism pentru a ajuta la producerea hormonilor de stres. Același lucru se poate spune și pentru glucoză și trigliceride crescute. Acestea sunt toate ingredientele necesare pentru a menține răspunsul la stres. Persoanele din faza 3 nu pot opri răspunsul la stres, astfel încât nivelul colesterolului, zahărului și trigliceridelor se poate bloca și la niveluri ridicate la unii oameni. Suntem cu toții conștienți de condițiile de sănătate care pot apărea din creșterea cronică a acestor substanțe. Tratarea simptomelor și nu abordarea motivului pentru care nivelurile sunt crescute, asigură că problema de bază va rămâne intactă și va continua să facă ravagii în alte zone ale corpului.

Colesterolul este elementul principal al hormonilor din corpul nostru. La suprarenale este transformat în pregnenolonă. Pregnenolonul este apoi transformat în hormoni într-una din cele două direcții. Fie către răspunsul la stres, fie spre răspunsul la relaxare și digestie (vezi Diagrama de mai jos) .

În faza 3, corpul și-a pierdut capacitatea de a răsturna înainte și înapoi între aceste două răspunsuri opuse, un proces numit homeostazie. Aceasta înseamnă că pregnenolona este transformată în principal în progesteron, care apoi se transformă în cortizol sau aldosteron. Acestea sunt o mulțime de cuvinte mari, dar sunt importante de înțeles. Pe măsură ce cererea de progesteron continuă să crească în suprarenale, corpul începe să regleze receptorii de progesteron în jos pentru a conserva progesteronul pentru utilizare în suprarenale. Pe măsură ce răspunsul la stres continuă fără întrerupere, nivelurile de progesteron încep să scadă. Această scădere va duce în cele din urmă la niveluri mai scăzute de cortizol (provocând mai multe inflamații în organism) și la niveluri mai scăzute de aldosteron (determinând scăderea tensiunii arteriale).

Progesteronul nu este doar un hormon suprarenal, ci este un hormon major necesar pentru reglarea corectă a hormonilor sexuali atât la bărbați, cât și la femei. Progesteronul scăzut duce la o afecțiune numită dominanță estrogenică. Acest dezechilibru este principala cauză a problemelor observate la femei (fibrom la sân sau uter, cancer mamar, perioade neregulate, sindrom premergător, avorturi spontane, endometrioză etc.), precum și probleme observate la bărbați (prostată mărită, cancer de prostată, disfuncție erectilă ), sterilitate datorită numărului scăzut/motilității spermei). Este esențial să corectăm disfuncția subiacentă a suprarenalelor pentru a permite hormonilor să revină la niveluri sănătoase.


Faza 3C - Încercări finale de restabilire a echilibrului suprarenalian


În acest moment, suprarenalele au pierdut complet capacitatea de a menține homeostazia. Într-o ultimă încercare, corpul recrutează serviciile sistemului nostru nervos autonom (ANS) pentru a încerca să stimuleze nevoile continue produse de răspunsul la stres. ANS poate fi activat și dezactivat în fazele anterioare ca răspuns la stimuli stresanți. Cu toate acestea, utilizarea acestuia devine mult mai evidentă și mai frecventă aici. ANS produce cantități mari de norepinefrină și epinefrină (adrenalină), ceea ce creează un răspuns puternic la stres. Acest lucru creează răspunsuri de stres exagerate și nenaturale chiar și la stimuli minori de stres. Oamenii tind să zboare de pe mâner aparent nimic. Nivelurile de anxietate și/sau depresie pot crește semnificativ aici. Palpitațiile inimii, tulburările de somn crescute, alergiile, simptomele autoimune crescute și tensiunea arterială scăzută sunt doar câteva dintre simptomele observate în această fază.


Pentru a înrăutăți lucrurile, reglarea continuă a energiei în jos începe să apară ca o pierdere semnificativă a funcției în celelalte organe ale noastre. De exemplu, funcția hepatică scăzută nu numai că duce la probleme de digestie și la vezica biliară, dar inhibă și capacitatea organismului de a se detoxifica, provocând o acumulare de substanțe toxice care creează mai multe inflamații și stres pe corp. Această acumulare aprinde flăcările alergiilor existente și a condițiilor autoimune, dar creează și noi sensibilități la lucruri care nu ne-au deranjat până acum. Noile sensibilități la alimente, parfumuri, suplimente, medicamente și alergii la mediu par să apară de nicăieri. Această etapă a tratamentului începe să devină dificilă, deoarece adesea vedem răspunsuri paradoxale sau exagerate în fazele inițiale ale tratamentului. Deși reacțiile paradoxale pot apărea în timpul oricărei faze a tratamentului, ele sunt aproape o certitudine în timpul fazelor 3C și D.

Faza 3D - Pre-eșec

Procesul de reglare descendentă continuă pe parcursul tuturor fazelor sindromului de oboseală suprarenală. În timpul fazei 3D, reglarea descendentă a redus nivelurile de aldosteron și cortizol până la un punct în care începe să flirteze cu nivelurile minime necesare pentru funcțiile de bază ale corpului. Când scade sub aceste niveluri, se poate produce un accident semnificativ în corp, care poate dura săptămâni sau luni. Aceste blocări pot fi foarte înfricoșătoare pentru individ. S-ar putea să se repeadă la camera de urgență cu un sentiment de fatalitate iminentă, tensiune arterială fluctuantă, palpitații cardiace și anxietate. Doar să ni se spună că toate testele au revenit normale și consultați medicul pentru tratamentul simptomelor (de obicei urmează o rețetă antidepresivă). Acest apel de trezire foarte grav pe care corpul tău încearcă să-l transmită nu va dispărea în acest moment prin tratarea simptomelor. Corectarea cauzei (suprarenale și alte disfuncții ale organelor) este singura cale înapoi către sănătate și vitalitate.

Faza 4 - Insuficiență suprarenală

În acest moment aveți acum o urgență medicală. Nivelurile de cortizol și aldosteron sunt cu mult sub cerințele minime pentru funcționarea de bază. Simptomele de aici sunt aproape imposibil de distins de boala Addison, în care organismul nu poate produce deloc cortizol. Această afecțiune depășește abordările de tratament conservatoare, iar spitalizarea este în general necesară.