Kara Whitaker

Universitatea din Carolina de Sud, 921 Assembly Street, Suite 318, Columbia, SC 29208, SUA

retenția

Deborah Young-Hyman

Georgia Regents University, 1120 15. St HS-1640, Augusta, GA 30912, SUA

Marlo Vernon

Georgia Regents University, 1120 15. St HS-1640, Augusta, GA 30912, SUA

Sara Wilcox

Universitatea din Carolina de Sud, 921 Assembly Street, primul etaj, Columbia, SC 29208, SUA

D. Young-Hyman, Biroul de Cercetări în Științe Comportamentale și Sociale, Biroul Directorului, NIH, 31 Drive Center, Clădirea 31, Camera B1-C19; MSC 2027, Bethesda, MD 20892, SUA, [email protected]

Abstract

Introducere și context

Supraponderabilitatea și obezitatea, care afectează 68% dintre adulții din SUA [1] sunt asociate cu un risc crescut de morbiditate și mortalitate pentru numeroase afecțiuni de sănătate, inclusiv hipertensiune, diabet de tip 2, boli coronariene, accident vascular cerebral și unele tipuri de cancer. Dovezile sugerează că retenția de greutate postpartum (PPWR) este un contribuitor semnificativ la dezvoltarea supraponderalității și a obezității la femeile aflate la vârsta fertilă [2-4]. Datele din Studiul Național de Examinare a Sănătății și Nutriției indică faptul că femeile care au avut o singură naștere vie își cresc riscul de a obține supraponderalitate cu 60% și obezitatea cu 110% [3].

Reținerea greutății postpartum este definită ca diferența de greutate măsurată în perioada postpartum (până la 1 an după naștere) și greutatea preconcepțională. PPWR mediu variază de la 0,5 la 3 kg [5]. Cu toate acestea, există o mare variabilitate a retenției în greutate în rândul femeilor. În studiul privind sarcina și dezvoltarea greutății de la Stockholm, PPWR pe 12 luni a variat de la -12 până la 26 kg. În comparație cu greutatea lor înainte de sarcină, peste 50% dintre femei s-au îngrășat până la 5 kg, 13% au avut o creștere în greutate de 5-10 kg, iar 1,5% au crescut cu cel puțin 10 kg [6]. Studiul II privind practicile de hrănire a sugarilor, un studiu longitudinal pe aproximativ 4.000 de perechi mamă-sugar din SUA a constatat că 24% dintre femei au reținut mai mult de 4,5 kg, cu 12% reținând mai mult de 9 kg la 11-13,9 luni postpartum [7].

Predictorii frecvent citați ai PPWR includ indicele de masă corporală (IMC) pre-sarcină ridicat [8-11], creșterea excesivă în greutate gestațională (GWG) [12], rasa minoritară [13-15] și nivelul de educație scăzut [13, 16, 17]. Cu toate acestea, tranziția la maternitate include diverse schimbări comportamentale, psihologice și sociale care influențează, de asemenea, păstrarea greutății. Studiile au constatat că PPWR este asociat cu vizionarea la televizor, lipsa activității fizice, aportul de grăsimi trans [18], depresie [19-21], lipsa suportului social [21-23], suferință psihologică [23], spitalizarea unui copil [17] și lipsa somnului [17, 24].

Există cercetări limitate care examinează impactul stresului asupra PPWR. Cu toate acestea, cercetările au arătat că stresul perceput mai mare este asociat cu comportamentele de hrănire a sugarului și ale mamei [25-28], precum și cu niveluri mai scăzute de activitate fizică maternă [29, 30]. Se știe că stresul activează axa suprarenală hipotalamică hipofizară (HPA), care la rândul său crește eliberarea glucocorticoizilor în sânge. Glucocorticoizii stimulează consumul de alimente, în special alimente gustoase (adică alimente confortabile), crescând riscul de supraalimentare [26-28]. Prin urmare, stresul crescut poate contribui la dezvoltarea supraponderalității/obezității prin stimularea poftei de mâncare. Există alte mecanisme non-comportamentale care explică relația dintre activitatea axei HPA și starea greutății [31]. Cu toate acestea, o privire de ansamblu asupra tuturor mecanismelor fiziologice potențiale este în afara scopului acestei lucrări.

Din câte știm, niciun studiu prospectiv anterior nu a examinat relațiile dintre părinți și stresul vieții în rândul proaspetelor mame și PPWR. În special, depresia [42], atașamentul slab/nesigur [43] și izolarea [44] s-au dovedit a fi asociate cu dificultăți de slăbit pentru femei. Prin urmare, ar putea fi de așteptat ca aceste stresuri în primul an postpartum să fie, de asemenea, asociate cu PPWR. În plus, având în vedere creșterea cunoscută a stresului general al vieții la nașterea unui prim copil [32] s-a emis ipoteza că stresul general ar fi legat de PPWR. Scopul acestui studiu a fost de a evalua dacă aspectele specifice ale stresului parental (depresie, atașament, izolare) și stresul vieții sunt asociate cu PPWR la noile mame. Am emis ipoteza că nivelurile crescute de stres parental și de viață la 2 și 6 luni ar prezice PPWR mai mare la 6 și 12 luni și că factorii de stres 6 și 12 luni ar fi asociați concomitent cu PPWR mai mare la 6 și 12 luni. Examinăm atât predicțiile, cât și asociațiile concurente pentru a oferi o imagine mai completă a relației dintre stres și PPWR în primul an postpartum.

Metode

Participanții la studiu

Georgia Regents University and Health System Institutional Review Board a aprobat protocoalele de studiu. Participanții au fost recrutați în Georgia și Carolina de Sud pentru a lua parte la un studiu mai amplu, care examinează modul în care mamele creează pentru prima dată mediul de alimentație și activitate pentru bebelușii lor în primul an de viață. Femeile au fost examinate pentru eligibilitate în timpul celui de-al treilea trimestru până la 2 luni postpartum. Consimțământul a fost obținut înainte de evaluarea inițială, care a coincis cu verificarea copilului de 2 luni a puțului (± 2 săptămâni). Criteriile de incluziune au fost: 18-39 ani; primul copil biologic; nefumător; nediagnosticat cu diabet de tip 1, tip 2 sau gestațional; fără probleme de sănătate mintală netratate și afecțiuni cronice care ar putea afecta consumul de alimente, metabolismul sau capacitatea de exercițiu a subiectului; și să nu luați blocante beta pentru hipertensiune. Femeile care utilizează blocante beta au fost excluse deoarece această clasă de medicamente poate provoca oboseală, care poate afecta indirect PPWR printr-o activitate fizică redusă. Istoricul medical relevant pentru criteriile de includere și excludere a fost evaluat prin auto-raportare.

Colectare de date

Vârsta, rasa, starea civilă, anii de educație finalizați, greutatea înainte de sarcină și GWG la momentul nașterii au fost auto-raportate la momentul inițial. Colectarea suplimentară de date a avut loc împreună cu vizita medicală a copilului de 2, 6 și 12 luni cu puț pentru copil (± 2 săptămâni). Mamele au completat indicele de stres pentru părinți (PSI) [32] și au fost măsurate greutatea lor cu ajutorul unui cântar electronic (model UC-300, A&D Co. Ltd.) la fiecare vizită.

PSI de 120 de articole a fost conceput pentru a evalua magnitudinea stresului în sistemul părinte-copil, concentrându-se pe trei domenii majore: caracteristicile copilului, caracteristicile părintelui și stresul vieții. Subscalele legate de copii includ Distractibilitate/Hiperactivitate, Adaptabilitate, Consolidează părintele, Exigență, dispoziție și acceptabilitate. Subscalele părinților includ competență, izolare, atașament, sănătate, restricție de rol, depresie și soț/soție. Respondenții sunt îndrumați să își evalueze acordul de la puternic de acord la puternic dezacord. Validitatea și fiabilitatea subscalelor parentale au fost bine stabilite, peste 500 de studii raportând utilizarea acestor subscale, inclusiv cercetări cu părinți de sugari și copii mici [32, 45]. Coeficienții de fiabilitate alfa raportați în manualul PSI pentru subscalele parentale utilizate în acest studiu sunt 0,84 pentru depresie, 0,75 pentru atașament și 0,82 pentru izolare [32].

Scara de depresie cu 9 articole evaluează starea afectivă a femeii. Elementul cu scară de atașament de 7 articole îi cere mamei să își evalueze „legătura” cu bebelușul ei („De cele mai multe ori simt că copilul meu mă place și vrea să fie aproape de mine”). Scala de izolare cu 7 articole interogă sentimentul femeii de sprijin social/izolare. („Mă simt singur și fără prieteni”). Domeniul stresului de viață cu 19 elemente măsoară numărul de factori de stres ai vieții cauzate de factori din afara relației părinte-copil. Declarațiile despre stresul vieții includ evenimente precum divorțul, pierderea veniturilor și decesul unui prieten sau membru al familiei.

Elementele din PSI au fost însumate pentru a obține scoruri brute din care s-au obținut clasificări percentile din scale normalizate [32]. Scorurile brute variază de la 9 la 45 pentru subscala depresivă, 7-35 pentru atașament, 6-30 pentru izolare și 0-115 pentru stresul vieții. Scorurile de interval normal sunt cuprinse între 15 și 80 de percentile. Clasamentele mai mari percentile indică un nivel mai ridicat de stres legat de aria de conținut a scalei. Scorurile mai mari ale depresiei indică simptome depresive mai mari. Scorurile mai mari ale atașamentului indică probleme mai mari cu atașamentul față de copil și este discutat ca „atașament slab/nesigur” în acest studiu. Scorurile mai mari de izolare indică faptul că părintele se simte izolat social de colegi, rude și alte sisteme de sprijin emoțional. Scoruri mai mari de stres pe viață indică o frecvență mai mare a evenimentelor stresante din viață. Cronbach alfa pentru depresie, atașament slab/nesigur, izolare și subscale de stres de viață la această populație au fost de 0,83, 0,59, 0,70 și, respectiv, 0,62, indicând o consistență internă acceptabilă până la bună. Gama corelațiilor totale ale articolelor corectate pentru aceste subscale din această populație este următoarea: depresie = 0,40-0,62; atașament = 0,10-0,51; izolare = 0,18-0,60; iar stresul vieții = 0,03-0,44.

Analize statistice

SPSS Versiunea 20 a fost utilizată pentru toate analizele. Am examinat asocierile de rasă, educație, stare civilă, IMC înainte de sarcină și categoria GWG cu PPWR la 6 și 12 luni folosind teste ANOVA unidirecționale. Asocierile dintre percentilele PSI, vârsta, GWG și PPWR la 6 și 12 luni au fost, de asemenea, examinate folosind corelațiile Pearson pentru a evalua relațiile neajustate. Variabilele continue au fost examinate pentru asimetrie și curtoză; toate variabilele au fost distribuite în mod normal. Variabilele demografice au fost comparate între rase folosind teste independente t sau teste Chi pătrat, după caz. Toate testele statistice au fost efectuate la un nivel de semnificație 0,05.

Regresia liniară cu intrarea ierarhică a variabilelor a fost utilizată pentru a modela rezultatele PPWR la 6 și 12 luni, controlând variabilele demografice cunoscute ca fiind predictive ale PPWR. Vârsta mamei, rasa și educația au fost introduse în primul bloc [13, 16, 17]. În al doilea bloc, am examinat factorii asociați cu greutatea, inclusiv IMC înainte de sarcină și GWG. IMC înainte de sarcină a fost testat ca o variabilă continuă și categorică. Rezultatele au fost similare; de aceea sunt prezentate doar modele care utilizează IMC înainte de sarcină ca variabilă categorică. GWG a fost introdus ca o variabilă continuă. În cel de-al treilea și ultimul bloc, s-au adăugat scale PSI ipotezate pentru a avea o relație directă cu rezultatul interesului, inclusiv: depresie, atașament slab/nesigur, izolare și stres de viață. Modele de regresie liniară au fost folosite pentru a examina asocierile dintre subscalele PSI la 2, 6 și 12 luni și PPWR la 6 și 12 luni.

Pentru fiecare model multivariat, am calculat factorii de inflație a varianței ca o statistică de diagnostic multicoliniaritate pentru a testa impactul multicoliniarității printre covariabilele PSI incluse în model. Factorii de inflație de varianță calculați au afișat dependențe slabe și, prin urmare, nu au fost aduse modificări variabilelor PSI incluse în modelele multivariate.

Rezultate

Dintre cele 269 de mame examinate, 198 au fost eligibile (74% din persoanele examinate). Motivele neeligibilității au inclus excluderile multi-paritate și de sănătate. Au fost înscriși 128 de participanți (65% din cei eligibili), 80% (n = 104) au finalizat evaluările pe 6 luni, iar 70% (n = 90) au finalizat evaluările rezultatelor pe 12 luni. Datele de la mame care nu au raportat o greutate înainte de sarcină sau au fost însărcinate la 12 luni nu au fost incluse (n = 5), rezultând un eșantion final de 123 de participanți la momentul inițial, 102 la 6 luni și 85 la 12 luni.