"Explozie!" Mormăi Tantal.

jackson

- Ah, bine, spuse Dionis, cu vocea picurând de falsă simpatie. „Poate încă câteva zile. Crede-mă, bătrânule, să lucrezi în această tabără va fi destul de chinuit. Sunt sigur că blestemul tău vechi se va estompa în cele din urmă ".

„În cele din urmă”, a mormăit Tantalus, uitându-se la Coca-Cola Dietetică a lui Dionis. - Ai idee cât de uscat se face gâtul după trei mii de ani?

„Ești acel spirit din Câmpurile Pedepsei”, am spus. „Cel care stă în lac cu pomul fructifer atârnat deasupra ta, dar nu poți mânca sau bea”.

Tantal mi-a batjocorit. - Un adevărat cărturar, nu-i așa, băiete?

„Trebuie să fi făcut ceva cu adevărat oribil când erai în viață”, am spus, ușor impresionat. "Ce-a fost asta?"

Ochii lui Tantalus se îngustară. În spatele lui, satirii clătinau puternic din cap, încercând să mă avertizeze.

„Te voi urmări, Percy Jackson”, a spus Tantalus. „Nu vreau probleme la tabăra mea”.

"Tabăra dumneavoastră are deja probleme ... domnule."

- Oh, du-te așezat, Johnson, oftă Dionis. „Cred că masa de acolo este a ta - cea în care nimeni altcineva nu vrea să stea vreodată”.

Fața îmi ardea, dar știam mai bine decât să vorbesc. Dionis era un frate crescut, dar era un frate nemuritor, super-puternic. I-am spus: „Haide, Tyson”.

- O, nu, spuse Tantalus. „Monstrul rămâne aici. Trebuie să decidem ce să facem cu asta. ”

„El”, am răstit. - Se numește Tyson.

Noul director de activități a ridicat o sprânceană.

„Tyson a salvat tabăra”, am insistat. „A bătut acei tauri de bronz. Altfel ar fi ars tot acest loc. "

- Da, oftă Tantalus, și ce păcat ar fi fost asta.

„Lasă-ne”, a poruncit Tantalus, „în timp ce noi decidem soarta acestei creaturi”.

Tyson m-a privit cu teamă într-un singur ochi mare, dar știam că nu pot să nu ascult o comandă directă a directorilor de tabără. Nu deschis, oricum.

„Voi fi chiar aici, tip mare”, i-am promis. „Nu-ți face griji. Vă vom găsi un loc bun pentru a dormi diseară. "

Tyson dădu din cap. "Te cred. Tu esti prietenul meu. "

Ceea ce m-a făcut să mă simt mult mai vinovat.

M-am îndreptat către masa lui Poseidon și m-am lăsat pe bancă. O nimfă din lemn mi-a adus o farfurie cu pizza olimpică de măsline și pepperoni, dar nu mi-a fost foame. Astăzi eram aproape ucis de două ori. Am reușit să-mi închei anul școlar cu un dezastru complet. Camp Half-Blood avea probleme serioase și Chiron îmi spusese să nu fac nimic pentru asta.

Nu m-am simțit foarte recunoscător, dar mi-am luat cina, așa cum era obișnuit, până la brazierul de bronz și am răzuit o parte din el.

„Poseidon”, am murmurat eu, „acceptă ofranda mea”.

Și trimite-mi un ajutor în timp ce te afli, m-am rugat în tăcere. Vă rog.

Fumul de la pizza în flăcări s-a transformat în ceva parfumat - mirosul unei brize marine curate cu flori sălbatice amestecate - dar nu aveam idee dacă asta însemna că tatăl meu ascultă cu adevărat.

M-am întors la locul meu. Nu credeam că lucrurile se pot agrava mult. Dar apoi Tantalus a făcut ca unul dintre satiri să sufle claxonul pentru a ne atrage atenția pentru anunțuri.

- Da, bine, spuse Tantalus, odată ce vorbitul se stinsese. „O altă masă bună! Sau așa mi se spune. ” În timp ce vorbea, și-a întins mâna spre farfuria lui reumplută, de parcă mâncarea nu ar observa ce face, dar a făcut-o. A împușcat masa de îndată ce a ajuns la o distanță de șase centimetri.

„Și aici, în prima mea zi de autoritate”, a continuat el, „aș vrea să spun ce formă plăcută de pedeapsă este să fii aici. Pe parcursul verii, sper să torturez, er, să interacționez cu fiecare dintre voi copii. Arăți cu toții destul de bine ca să mănânci ”.

Dionis a bătut politicos, ducând la unele aplauze pe jumătate din inima satirilor. Tyson stătea în continuare la masa principală, arătând inconfortabil, dar de fiecare dată când încerca să iasă din lumina reflectoarelor, Tantalus îl trase înapoi.

- Și acum câteva schimbări! Tantalus le-a aruncat zâmbitorilor camperilor. "Reinstituim cursele de caruri!"

Murmură a izbucnit la toate mesele - emoție, frică, necredință.

„Acum știu”, a continuat Tantalus, ridicând vocea, „că aceste curse au fost întrerupte acum câțiva ani din cauza, ah, a problemelor tehnice”.

„Trei morți și douăzeci și șase de mutilări”, a sunat cineva de la masa Apollo.

- Da, da! Spuse Tantal. „Știu însă că veți fi alături de mine pentru a saluta întoarcerea acestei tradiții de tabără. Lauri de aur vor merge în fiecare lună la aurii câștigători. Echipele se pot înscrie dimineața! Prima cursă va avea loc în trei zile. Vă vom elibera din majoritatea activităților dvs. obișnuite pentru a vă pregăti carele și pentru a vă alege caii. Oh, și am menționat că cabina echipei victorioase nu va avea treburi pentru luna în care câștigă? ”

O explozie de conversație entuziasmată - fără KP pentru o lună întreagă? Fără curățenie stabilă? Era serios?

Apoi, ultima persoană la care mă așteptam să obiectez a făcut acest lucru.

- Stand, domnule! Spuse Clarisse. Părea nervoasă, dar se ridică să vorbească de la masa lui Ares. Unii dintre rulote au chicotit când au văzut-o pe MOO, FETĂ! semn pe spatele ei. „Ce zici de datoria de patrulare? Adică, dacă aruncăm totul pentru a ne pregăti carele ... ”

- Ah, eroul zilei, exclamă Tantalus. "Curajoasa Clarisse, care a învins singură taurii de bronz!"

Clarisse clipi, apoi roși. „Um, nu am ...”

- Și modest, de asemenea. Tantal rânji. „Nu vă faceți griji, draga mea! Aceasta este o tabără de vară. Suntem aici pentru a ne distra, da? ”

„Și acum”, a spus Tantalus, în timp ce mai mulți dintre colegii de cabină ai lui Clarisse au tras-o înapoi pe scaunul ei, „înainte de a trece la focul de tabără și a cânta, o ușoară problemă de menaj. Percy Jackson și Annabeth Chase au considerat potrivit, din anumite motive, să aducă acest lucru aici. ” Tantal flutură o mână spre Tyson.

Murmură neliniștită s-a răspândit printre rulote. O mulțime de părți laterale mă privesc. Am vrut să-l ucid pe Tantalus.

„Acum, bineînțeles”, a spus el, „ciclopii au reputația de a fi monștri sângeroși cu o capacitate cerebrală foarte mică. În circumstanțe normale, aș elibera această fiară în pădure și ți-o voi vâna cu torțe și bețe ascuțite. Dar cine știe? Poate că acest ciclop nu este la fel de oribil ca majoritatea fraților săi. Până când se dovedește demn de distrugere, avem nevoie de un loc unde să o păstrăm! M-am gândit la grajduri, dar asta îi va face pe cai să fie nervoși. Cabana lui Hermes, probabil?

Liniște la masa Hermes. Travis și Connor Stoll au dezvoltat un interes brusc pentru fața de masă. Nu i-aș putea învinui. Cabina Hermes a fost întotdeauna plină până la explozie. Nu puteau lua un ciclop de trei metri.

- Vino acum, îl certă Tantalus. „Este posibil ca monstrul să fie capabil să facă niște treburi meniale. Aveți vreo sugestie cu privire la locul unde ar trebui adăpostită o astfel de fiară? ”

Dintr-o dată toată lumea a gâfâit.

Tantal se îndepărtă de Tyson, surprins. Tot ce am putut face a fost să privesc neîncrezător la lumina verde strălucitoare care urma să-mi schimbe viața - o imagine holografică orbitoare care apăruse deasupra capului lui Tyson.