elizabeth

Permiteți-mi să încep prin a spune că relația mea cu mâncarea a fost una stâncoasă până în acest moment al vieții mele. Am călătorit împreună prin anotimpuri mari și mici, de la restricționarea severă a caloriilor până la consumul excesiv de tot ceea ce este la vedere. A fost o călătorie, pentru a spune cel puțin.

Primul pe care l-am auzit despre postul intermitent (într-o formă nereligioasă) a fost în octombrie anul trecut, în timp ce ascultam o conversație întâmplătoare pe unul dintre podcasturile mele preferate, The Skinny Confidential. Cu puțin înainte de Anul Nou, fusesem în procesul de planificare a primei mele Săptămâni a modei din New York și mă întorceam la „dieta mea de dinainte de nuntă”, cu smoothie-uri, shake-uri proteice și, în general, simțindu-mă înfometată toată ziua.

Până la 1 ianuarie, am decis să fac un post intermitent (bazat exclusiv pe cunoștințele pe care le-am primit în episodul de podcast TSC). La acea vreme, nu mi-am dat seama că ar putea fi considerată o schimbare a stilului de viață sau o practică pe termen lung.

Acum, postul intermitent nu este în niciun caz o nouă „modă” sau „dietă”. „Folosit de mii de ani, postul este una dintre cele mai vechi terapii din medicină”. Abia mai recent a intrat în centrul atenției, pe măsură ce bloggerii în domeniul sănătății, nutriționiștii și vedetele au început să rupă stigmatul postului și să vorbească despre beneficiile nesfârșite pentru sănătate și stilul de viață. Deși mulți oameni practică stilul de viață IF de ani de zile, încă foarte puțini dintre ei vorbesc deschis despre asta din cauza criticilor care apar adesea din partea celor care sunt dezinformați pe această temă.

În ianuarie, am început postul intermitent cu modelul 16: 8 (post 16 ore, mâncare 8 ore). Fiind intolerant la ouă, grâu și carne de porc, ați putea spune că micul dejun nu este tocmai un favorit al meu și nu a fost niciodată o prioritate. Așadar, trecerea la acest stil de viață părea natural și fără efort. Mi-aș amesteca cana din inox foarte mare cu apă de lămâie în fiecare dimineață, împreună cu un termos fierbinte de apă, frunze proaspete de mentă și o stoarcere de lămâie de băut până la ora 11 dimineața. În unele dimineți, beau și eu o cafea la birou cu o lingură de pudră de colagen de nucă de cocos amestecată (citiți mai departe de ce este greșit).

Îmi amintesc că m-am simțit imediat mai puțin umflat și mai energizat pe parcursul dimineții în acest fel, dar în unele zile mi-a fost foame lacomă până la ora 11 dimineața, când eram gata să-mi rup postul. În acele zile, mă uitam în permanență la ceas și numărați timpul rămas până când puteam mânca. Este important să rețineți că restricționam în continuare alimentele pe care mi le permiteam și în „fereastra de mâncare”.

Așadar, am practicat acest model destul de slab, întrerupându-mi postul dacă mă simțeam extrem de flămând, stresat sau plictisit. După o vreme, am uitat totul împreună și aș fi postit în mod natural când eram extrem de ocupat la serviciu sau preocupat în weekend.

Apoi, în urmă cu aproximativ 6 săptămâni, mi-a ieșit în cap din aer. Era o zi de luni și îmi programam săptămâna în calendar și îmi făceam lista cu cele mai bune 3 goluri când m-am gândit „Ar trebui să încerc din nou acel lucru de post”, mi-am luat rapid laptopul și am căutat pe Google „Podcast intermitent de post”, tastat numele primului care a apărut în aplicația mea pentru podcast și a apăsat „redare” în episodul 1.

În restul celor 8 ore de muncă, am ascultat unul după altul, dependent de suprasolicitarea informațiilor. Nu mi-am băgat încă o bară de proteine ​​în gură și nu mi-am luat cafeaua obișnuită de colagen, așa că am decis brusc să încep din nou în acel moment (și am fost determinat să devin propriul meu guru de această dată). Ascultarea acestui podcast este ceea ce m-a învățat știința din spatele postului intermitent și m-a motivat să-l fac un adevărat stil de viață.

Ce este postul intermitent?

„Postul intermitent este un model de mâncare în care restrângi orele pe care le consumi în fiecare zi, mai degrabă decât cantitatea de mâncare pe care o consumi. NU este o dietă fad sau crash, ci mai degrabă un stil de viață care promovează pierderea în greutate, sănătatea și longevitatea. ” - IF Podcast

Pentru a o spune foarte simplu: accentul este mai puțin pe CE MÂNCI și mai mult pe CÂND mănânci.

Gândiți-vă în acest fel: ca vânători și culegători, nu mâncam 3 mese mari pe zi cu gustări între ele. Cultura noastră (în special americană) ne-a spălat creierul, practic, și ne-am gândit că trebuie să ne băgăm mâncarea în gură toată ziua pentru a supraviețui. De câte ori ați auzit că „micul dejun este cea mai importantă masă a zilei”? Sau vi s-a spus că, pentru a vă antrena, aveți nevoie de un supliment pre-antrenament și de un shake de proteine ​​post-antrenament? Acum este amuzant pentru mine, dar știi câți oameni cred de fapt că vor muri sau vor dispărea dacă nu mănâncă 24 de ore? Nu este vina noastră; este rezultatul industriei alimentare și a băuturilor care încearcă să ne sperie să cumpărăm și să consumăm mai mult (și tot mai mult și mai mult).

Pe de altă parte, în industria dietetică ni s-a spus că singurul calcul care contează pentru a slăbi este caloriile

Cum practic postul intermitent, progresul meu și greșelile

Cea mai mare diferență între momentul în care am început și acum este că am învățat importanța CLEAN FASTING.

Post curat = apă, apă spumante, cafea neagră, ceai negru sau verde. Acea. Este. Toate. Când postesc 19 ore în fiecare zi, acestea sunt singurele articole pe care le consum. Nu pot sublinia suficient importanța acestui lucru.

Gin, una dintre femeile din spatele podcastului Intermittent Fasting, o descompune foarte simplu: „Credeți sau nu, postul intermitent este mult mai puternic decât simplul mijloc de a mânca mai puține calorii în fiecare zi și este mult mai mult decât acesta simplul fapt că este posibil să mâncăm mai puțină mâncare decât obișnuiam. Este important să înțelegem că în timpul unui post curat, corpurile noastre sunt capabile să facă multe lucruri care nu se întâmplă când suntem în stare hrănită. Ne putem accesa grăsimea corporală stocată mai eficient și suntem mai predispuși să experimentăm anumite procese corporale, cum ar fi cetoza și autofagia, care fac multe lucruri uimitoare în corpul nostru legate de sănătate și longevitate.

Ținând cont de faptul că dorim ca corpurile noastre să aibă condițiile optime atât pentru arderea grăsimilor, cât și pentru autofagie, este logic să vrem să limităm orice ar putea perturba oricare dintre aceste procese. Întrebarea este: ce întrerupe de fapt aceste procese?

În primul rând, este important să înțelegem că nu vrem să creștem insulina în timpul postului, deoarece insulina este un hormon de stocare. În timpul postului, vrem să ARDEM grăsime din corpul nostru. Pentru a face acest lucru, dorim ca insulina să fie cât mai scăzută posibil în timpul postului. Faceți clic aici pentru o explicație absolut strălucitoare și simplă a modului în care funcționează, cu cheia fiind: INSULINA INFERIOARĂ = Pierdere mai mare de grăsime. Din articolul respectiv: „Chiar și creșteri mici ale insulinei, în limita normală, elimină practic lipoliza sau degradarea grăsimilor.”

Ce vârfuri eliberează insulina? Mâncare, desigur; dar gusturile dulci pot provoca, de asemenea, corpul să elibereze insulină, deoarece gustul dulce vă ajută să vă așteptați la alimente cu calorii. Creierul tău nu înțelege că bei de fapt un sodiu dietetic zero calorii. Gustul dulce îți spune creierului: CALORII SUNT! ELIBERAȚI INSULINA ACUM! ” - Gin Stephens

Dacă sunteți încă confuz cu privire la ceea ce puteți avea în timpul postului, aruncați o privire la această postare.

În prezent, urmez un protocol 19: 5 (ceea ce înseamnă că curăț rapid 19 ore în fiecare zi și mănânc 5 ore în fiecare zi). După ce am testat 16: 8 și mi-am dat seama că nu funcționează cu stilul meu de viață (am nevoie de TOATE claritatea mentală și energia pe care le pot obține în timpul orelor de lucru), am trecut și nu m-am uitat înapoi de atunci. Deseori, voi face un post de 22 sau 23 de ore fără să-mi dau seama; Am mers chiar 44,5 ore în urmă cu câteva săptămâni în mod accidental, după ce am pierdut literalmente urma zilelor din cauza supraîncărcării muncii. Sunt sincer șocat de modul în care mâncarea nu-mi mai controlează zilnic gândurile. Îmi place cantitatea de energie și claritate mentală pe care o am în timp ce stau în post și nu-mi pot imagina că sunt împotmolit de mesele grele și mă opresc la fiecare câteva ore pentru a „gusta”, ca înainte.

Ce mănânc = (practic) totul. Evident, încă evit intoleranțele mele alimentare ori de câte ori este posibil. Dar, cea mai mare libertate pentru mine nu este să fac orice mâncarea „în afara limitelor”. De asemenea, nu număr calorii (pentru prima dată în viață). Învăț cum să îmi acord cu adevărat semnalele de sațietate și să nu mai mănânc când nu mai sunt foame. Nebun, corect?

Dieta standard de 1.200 de calorii pentru femei este ceea ce am urmat întreaga mea viață. Nu mi-a trecut prin minte că este bine să-l schimbi în mod natural, deoarece corpul tău ar putea avea nevoie de mai multe calorii într-o zi și mai puțin pe alta. Se rezumă la acest fapt simplu: nu aveam încredere în corpul meu. Nu aveam încredere că îmi va spune dacă mănânc prea mult sau nu suficient. Ne monitorizăm aportul pentru a controla rezultatul atunci când, de fapt, corpurile noastre sunt mult mai inteligente decât suntem noi.

În cea mai mare parte, mănânc o dietă curată de fructe de mare, legume și fructe (până la sațietate), deoarece asta mă face să mă simt cel mai bine în general. Acestea fiind spuse, cu siguranță mă răsfăț cu dulciuri, mâncare confortabilă și vin, dacă vreau. Cu câteva săptămâni în urmă, Sam și cu mine ne-am dus seara săptămânală la întâlnire pentru sandvișuri și cartofi prăjiți gigant; Am asistat, de asemenea, la un concert în aer liber la o vie cu prieteni în urmă cu doar câteva zile și am mâncat toate gustările de picnic alături de o sticlă de vin. (De când l-am bombardat pe Sam cu toate aceste informații, el a început IF cu mine și îl iubește și pe el!)

Diferența și transformarea de până acum

Pentru referință: în ultimele 2 luni a existat o pungă uriașă de dulciuri „de dimensiuni distractive” care stau în bucătăria noastră de la birou. Sunt acolo cel puțin de două ori pe zi, umplându-mi apa și primind cafea neagră și nici măcar o dată nu am vrut să arunc o privire în pungă sau să iau una. Ca auto-proclamat dependent de ciocolată, încă nu-mi vine să cred că nu mă mai atrage. Cei din lumea IF numesc această „corecție a poftei de mâncare”, sau „o stare în care pofta de mâncare a unui individ este reglementată mai degrabă în funcție de nevoile corpului lor decât de dorințe”. Lucruri pe care le pofteam: somon, pepene verde, kombucha și apă spumantă simplă.

Doar câteva alte beneficii pe care le-am observat deja de când am început IF: pofta de zahăr a redus foarte mult, gravitează spre alimente mai sănătoase, nu mai consumă excesiv sau zile restrictive nesănătoase, cu conținut scăzut de calorii, nu există schimbări de dispoziție nebunești din cauza faptului că este „mâniat” (Sam poate atestă acest lucru), MULTE ENERGIE, CLARITATE ȘI FOCUS MENTAL, balonarea a fost mult redusă (mai ales la nivelul feței și stomacului meu), mâncarea a încetat să-mi controleze gândurile toată ziua (a încetat să mă uit la ceas pentru următoarea masă/gustare, gustând fără minte și consumând cantitatea exactă de calorii pe care credeam că le „trebuie”), mai mult în ton cu semnalele corpului meu și cu poftele reale, și sunt capabil să izolez diferite alimente pentru a vedea la ce reacționează corpul meu/care se simte cel mai bine digerând.

Nu postesc intermitent pentru a slăbi, deoarece sunt deja la greutatea mea, unde mă simt cel mai fericit și cel mai în ton cu corpul meu. Am pierdut în jur de 5 kg de când am început să postesc intermitent, dar s-a întâmplat într-o perioadă de timp și a fost fără efort/nu strategic. Motivul pentru care voi continua să practic IF este pentru că face diferența în ceea ce mă simt. Sunt vizibil mai fericit, mai sănătos și mai productiv când urmăresc 19: 5. Din ceea ce am învățat, se pare că corpul meu va determina în mod natural la ce greutate ar trebui să fiu și va înceta să mai pierd după ce depozitul meu de grăsime se va goli și voi fi în faza de „întreținere”.

De asemenea, din moment ce am avut mult mai multă energie, am adoptat mai mult un stil de viață activ decât înainte sub formă de plimbări zilnice (uneori 2 sau 3 pe zi), folosind eliptica mai frecvent și antrenament de forță acasă cu greutăți. Nu intenționam să adaug fitness în stilul meu de viață IF când am început, ci mai degrabă a fost o progresie naturală spre care corpul meu gravitează în stare de post. În acest moment, lucrez pentru a câștiga mușchi și a-mi tonifica corpul în timp.

Dacă doriți mai multe informații despre exerciții în timpul postului, citiți acest lucru.

Acum, evident, acest lucru este de la sine înțeles că NU voi practica stilul de viață IF atunci când rămân însărcinată sau alăptează. Sunt fericit că am abordat această abordare acum înainte de a rămâne însărcinată, deoarece am putut să apreciez, să am încredere și să îmi iubesc mai mult corpul și am adaptat o relație mai sănătoasă cu mâncarea și greutatea mea. Cu toate acestea, odată ce sezonul din viața mea s-a încheiat, nu mă îndoiesc că mă voi întoarce la IF pentru a menține un stil de viață sănătos pe termen lung.