Într-un cadru funerar, alimentele servesc adesea o serie de funcții simbolice

Vine un punct în viața fiecărei persoane în care trebuie să decidă cum să aibă grijă de rămășițele lor muritoare. Există o mulțime de posibilități. Există tradițional: crematoriul sau o cutie simplă de pin, fixată la șase picioare. Există avangarda: costumul prototip al artistului Jae Rhim Lee, unde sporii de ciuperci cresc și descompun cadavrul. Unii sunt deosebit de inventivi, cum ar fi editorul de benzi desenate Mark Gruenwald, care avea cenușa amestecată cu cerneală și obișnuia să tipărească o carte de benzi desenate, sau creatorul Star Trek, Gene Roddenberry, care avea cenușa lansată în spațiu. Există, de asemenea, dezbaterea dacă să aibă grijă de morți acasă sau să lase un mortist să se ocupe de treabă, o problemă explorată de jurnalistul Max Alexander. Vine, de asemenea, un punct în care trebuie să vă dați seama cum să hrăniți cei vii, deoarece multe culturi răspund la moarte prin alimente - și acele răspunsuri sunt la fel de bogate în variații. Și cu oamenii care sărbătoresc astăzi Ziua Morților - festivalul mexican care comemorează defunctul - este o ocazie perfectă de a privi unele dintre aceste căi funerare.

mâncare

Într-un cadru funerar, mâncarea poate îndeplini o serie de funcții, dintre care unele sunt condiționate de convingerile spirituale ale cuiva. În unele ritualuri, mâncarea este menită să susțină decedatul în viața de apoi. Vechii egipteni s-au remarcat prin plasarea de ofrande comestibile într-un mormânt în credința că spiritul unei persoane ar putea fi astfel susținut pentru eternitate - și, în unele cazuri, mâncarea în sine a fost mumificată și înfășurată, așa cum a fost cazul îmbinărilor de carne găsite în mormântul preotesei Henutmehyt. În mod similar, festivitățile Zilei Morților includ crearea unui altar în casa cu care mâncarea - de obicei felurile preferate ale defunctului - este așezată pentru a hrăni sufletele călătoare. (Și în multe comunități, familiile vor împacheta un prânz de picnic pentru a-l aduce în cimitirul familiei, unde vor mânca pan de muertos, o pâine dulce cu decorațiuni asemănătoare oaselor.) Alte tradiții încorporează mâncare pentru a îndepărta răul. La un moment dat în tradiția evreiască, covrigi erau meniți să protejeze împotriva ochiului rău - deși această pâine se mănâncă, de obicei cu un ou fiert tare, deoarece forma rotundă este menită să simbolizeze natura ciclică a vieții. În Japonia, persoanele aflate în doliu se pot stropi cu sare ca purificare ritualică a corpului sau o pot folosi în colțurile caselor lor pentru a alunga spiritele rele - și este o tradiție care l-a inspirat pe sculptorul Motoi Yamamoto să creeze imagini complexe, la scară largă, cu sare ca răspuns la moartea surorii sale.

Dar poate cel mai important, mâncarea este menită să susțină vieții, nu doar nutrițional, ci spiritual. În comunitățile Molokan din Statele Unite, cina de înmormântare este un eveniment social și spiritual major cu imnuri și rugăciuni cântate între feluri de mâncare, care pot include feluri de mâncare precum borș, carne de vită fiartă și un fel de desert cu fructe și produse de patiserie. Familia imediată a decedatului, totuși, se abține de la a mânca, arătând că „hrana spirituală” este suficientă pentru a-i ascunde în timpul durerii lor.

Când bunicul meu patern a intrat la sfârșitul îngrijirii vieții, vecinii și familia extinsă au venit cu cutii cu alimente pentru a încărca cămara și congelatorul bunicii. Când a trecut și a venit timpul să aranjeze masa post-înmormântare, familia nu a trebuit să-și facă griji cu privire la pregătirea nimicului, ci doar ce articole să scoată din frigider pentru a le pune oaspeților. Masa a fost amenajată, în stil bufet, cu farfurii de biscuiți cu șuncă, mezeluri, brânzeturi și salată cu deserturi - două plăcinte cu dovleac și o prăjitură cu mâncare Angel - în apropiere pe blatul bucătăriei. După o după-amiază emoționantă la cimitir, starea de spirit s-a ridicat oarecum, în timp ce oamenii și-au împachetat farfuriile și au împărtășit o masă și amintirile despre bunicul Jim. Iar combinația dintre companie bună și mâncare bună este cu siguranță utilă atunci când se procesează pierderea unei persoane dragi.

Despre Jesse Rhodes

Jesse Rhodes este un fost Smithsonian personal al revistei. Jesse a contribuit la Companionul Bibliotecii Congresului al Doilea Război Mondial.