2004 pagina

Articolul principal

Simplu și simplu, oamenii devin mai obezi și mai diabetici. Deși factorii genetici contribuie fără îndoială, ritmul schimbării este atât de rapid încât explicația nu poate sta în schimbările ADN-ului nostru.

Dar recunoașterea faptului că factorii de mediu sunt de o importanță vitală pentru epidemia de obezitate și diabet este aproximativ la sfârșitul consensului. Majoritatea oamenilor de știință care lucrează în zonă sunt de acord că este de vină o anumită variație a hranei prea mari și a activității prea puține. Dar alții spun că adevărata problemă este greșită tip de alimente - și chiar și aici există un dezacord cu privire la faptul dacă principalul vinovat este prea mult zahăr, prea mulți carbohidrați în general, prea mulți carbohidrați rafinați (spre deosebire de complexi), prea puține fibre sau prea multe grăsimi animale.

Iar mâncarea și exercițiile fizice nu sunt singurii factori de mediu care contează. Unele experimente au arătat că privarea de somn cauzează modificări hormonale care cresc foamea; un studiu publicat anul acesta a constatat că slaba calitate a somnului afectează capacitatea organismului de a regla glicemia. O lucrare recentă a legat riscul crescut de diabet de un nivel scăzut de arsenic în apele potabile; un altul a legat obezitatea de un nivel ridicat al consumului de glutamat monosodic (MSG). Dar tachinarea importanței relative a fiecărei influențe este, într-un anumit sens, un exercițiu academic.

Dieta și exercițiile fizice sunt în continuare cele mai puternice modalități de a proteja împotriva diabetului (vezi „The Way We Eat Now”, mai-iunie 2004, pagina 50 și „The Deadliest Sin”, martie-aprilie 2004, pagina 36). Dar a determina oamenii să urmeze acest sfat este dificil - mai ales atunci când cele mai ieftine și mai convenabile alimente sunt adesea cele mai puțin sănătoase, iar politicile guvernamentale contribuie la această problemă prin subvenționarea producției de sirop de porumb bogat în fructoză și furaje pentru animale, făcând produsele proaspete relativ mai scump.

Profesorul de genetică și medicină David M. Altshuler citează un experiment care a redus progresia către diabet cu două treimi într-o populație prediabetică. Acest studiu a oferit oamenilor antrenori de exerciții fizice și dieteticieni - un fel de atenție și monitorizare individuală care mențin vedetele slabe și în formă, dar sunt costisitoare și, spune Altshuler, „nerealist să se aplice într-un mod larg în toată țara. ” Chiar și cu acea intervenție intensivă, observă el, unii dintre subiecți au dezvoltat încă diabet. „Rata grupului de control a fost de 10% pe an”, spune el. „Încetinirea acestui lucru cu două treimi a fost cu adevărat grozav - dar oamenii încă sufereau de diabet.” În afară de chirurgia bariatrică (care reduce dimensiunea stomacului), spune Altshuler, „tratamentele disponibile nu sunt chiar foarte eficiente”.

Chiar dacă oamenii de știință recunosc importanța comportamentului, ei recunosc că suntem umani și predispuși să cădem de pe vagon. O dietă care reușește fabulos la șoareci poate fi imposibil de reprodus la oameni, în afară de blocarea subiecților într-un laborator și împiedicarea lor fizică să mănânce mai mult de o anumită cantitate.

Noțiunea de slăbiciune ca insignă de superioritate îi va împiedica pe unii cercetători. „Chiar și astăzi, cel puțin 30% dintre oameni mențin o greutate corporală normală fără să se gândească prea mult la asta”, spune profesor asociat de medicină Eleftheria Maratos-Flier, un endocrinolog care tratează pacienții obezi la Centrul Medical Beth Israel Deaconess, afiliat la Harvard și cercetează semnalele hormonale și căile neuronale care reglează echilibrul energetic. Deși mulți oameni rămân slabi doar prin alimentație vigilentă și exerciții fizice, alții pot mânca cantități mari de alimente zi de zi fără a deveni obezi. Unele studii au descoperit persoane care nu reușesc să slăbească în ciuda aportului caloric foarte scăzut. Aflați mai multe despre variația genetică vă poate ajuta să explicați de ce unii oameni rămân subțiri fără a încerca. Acest lucru, la rândul său, indică terapii care pot ajuta la reducerea decalajului fiziologic dintre cei care sunt predispuși la obezitate și cei care nu sunt.

Studiul variației individuale indică, de asemenea, strategii de schimbare a stilului de viață care nu pregătesc oamenii pentru eșec. Cercetările efectuate de profesorul asociat de pediatrie David S. Ludwig, care conduce programul Greutate optimă pentru viață (www.optimalweightforlife.com) la Spitalul de Copii din Boston, afiliat la Harvard, a relevat o explicație biologică aparentă pentru răspunsurile variate ale indivizilor la aceeași greutate -regim de pierdere. Ludwig a descoperit că populația se încadrează în două grupuri - secretori rapid de insulină și secretori de insulină lent. Când li se administrează o soluție de glucoză orală, carbohidratul simplu și testul obișnuit pentru diabet, persoanele din primul grup prezintă o creștere pronunțată a secreției de insulină; astfel de vârfuri pot duce la rândul lor la scăzut glicemia și foamea. Ultimul grup, cu eliberare mai graduală de insulină, evită acest efect de roller-coaster.

Într-un studiu controlat randomizat de 18 luni pe tineri obezi, secretorii de insulină lentă au pierdut aceeași cantitate de greutate pe o dietă cu conținut scăzut de grăsimi ca pe o dietă cu conținut scăzut de glicemie (bogată în grăsimi, proteine ​​și carbohidrați cu digestie lentă, cum ar fi ca legume și cereale integrale). În schimb, secretorii rapidi de insulină au pierdut de cinci ori mai mult greutate pe dieta slab glicemică decât pe dieta slabă în grăsimi. Cercetând biologia distinctă a indivizilor în acest fel, se poate explica de ce unele persoane care fac dietă consideră că kilogramele se topesc, în timp ce altele consideră că pierderea în greutate este încăpățânată, spune Ludwig: „Persoanele care se descurcă bine cu o dietă săracă în carbohidrați pot să nu fie aceleași persoane care o fac bine pe o dietă săracă în grăsimi. "

Luați un alt exemplu: consumul regulat de fructe de mare și consumul unei băuturi alcoolice pe zi sunt, în general, considerate ingrediente ale unei diete sănătoase. Dar profesorul de nutriție și epidemiologie Frank B. Hu a constatat că pentru persoanele cu o afecțiune numită hiperuricemie - exces de acid uric în sânge, o afecțiune genetică la origine și mai frecventă în rândul asiaticilor decât în ​​populația generală - aceste aceleași alegeri dietetice sporesc și mai mult nivelurile de acid uric și, în consecință, riscul de diabet. Hu și alții au publicat, de asemenea, constatări ale riscului crescut de diabet pentru persoanele cu un nivel ridicat de fier în sânge: pentru anumite persoane ale căror corpuri sunt pregătite genetic să absoarbă fierul cu o eficiență deosebită, suplimentele de fier pot dăuna, nu ajuta.

Astfel de cunoștințe pot produce într-o zi rețete personalizate pentru a pierde în greutate și pentru a evita diabetul. Deocamdată, indică o concluzie, spune profesorul de medicină Walker Jeffrey S. Flier, cercetător în obezitate, decan al Facultății de Medicină Harvard (și soțul lui Maratos-Flier): „Nu este la fel de simplu ca să mănânci mai puțin și să faci mai mult exercițiu . ”