Descriere

Sindromul Prader-Willi este o afecțiune genetică complexă care afectează multe părți ale corpului. În copilărie, această afecțiune se caracterizează prin tonus muscular slab (hipotonie), dificultăți de hrănire, creștere slabă și dezvoltare întârziată. Începând din copilărie, indivizii afectați dezvoltă un apetit de nesatiat, ceea ce duce la supraalimentarea cronică (hiperfagie) și obezitate. Unele persoane cu sindrom Prader-Willi, în special cele cu obezitate, dezvoltă, de asemenea, diabet de tip 2 (cea mai frecventă formă de diabet).

medlineplus

Persoanele cu sindromul Prader-Willi au, de obicei, slabe sau moderate tulburări intelectuale și dizabilități de învățare. Problemele comportamentale sunt frecvente, inclusiv izbucnirile de temperament, încăpățânarea și comportamentul compulsiv, cum ar fi aruncarea la piele. De asemenea, pot apărea anomalii ale somnului. Caracteristicile suplimentare ale acestei afecțiuni includ trăsături distinctive ale feței, cum ar fi o frunte îngustă, ochi în formă de migdale și o gură triunghiulară; mic de statura; și mâini și picioare mici. Unele persoane cu sindrom Prader-Willi au pielea neobișnuit de dreaptă și părul deschis la culoare. Atât bărbații afectați, cât și femeile afectate au organe genitale subdezvoltate. Pubertatea este întârziată sau incompletă, iar majoritatea persoanelor afectate nu pot avea copii (infertili).

Frecvență

Sindromul Prader-Willi afectează aproximativ 1 din 10.000 până la 30.000 de oameni din întreaga lume.

Cauze

Sindromul Prader-Willi este cauzat de pierderea funcției genelor într-o anumită regiune a cromozomului 15. Oamenii moștenesc în mod normal câte o copie a acestui cromozom de la fiecare părinte. Unele gene sunt activate (active) numai pe copia care este moștenită de la tatăl unei persoane (copia paternă). Această activare genetică specifică părintelui este cauzată de un fenomen numit imprimare genomică.

Cele mai multe cazuri de sindrom Prader-Willi (aproximativ 70%) apar atunci când un segment al cromozomului paternal 15 este șters în fiecare celulă. Persoanelor cu această schimbare cromozomială le lipsește anumite gene critice din această regiune, deoarece genele de pe copia paternă au fost șterse, iar genele de pe copia maternă sunt dezactivate (inactive). În alte 25 la sută din cazuri, o persoană cu sindrom Prader-Willi are două copii ale cromozomului 15 moștenite de la mama sa (copii materne) în loc de o copie de la fiecare părinte. Acest fenomen se numește disomie uniparentală maternă. Rareori, sindromul Prader-Willi poate fi cauzat și de o rearanjare cromozomială numită translocație, sau de o mutație sau alt defect care oprește (inactivează) anormal genele de pe cromozomul paternal 15.

Se pare că trăsăturile caracteristice ale sindromului Prader-Willi rezultă din pierderea funcției mai multor gene de pe cromozomul 15. Printre acestea se află genele care oferă instrucțiuni pentru fabricarea moleculelor numite ARN nucleolare mici (snoRNA). Aceste molecule au o varietate de funcții, inclusiv ajutând la reglarea altor tipuri de molecule de ARN. (Moleculele de ARN joacă roluri esențiale în producerea proteinelor și în alte activități celulare.) Studiile sugerează că pierderea unui anumit grup de gene snoRNA, cunoscut sub numele de cluster SNORD116, poate juca un rol major în provocarea semnelor și simptomelor Prader-Willi sindrom. Cu toate acestea, nu se știe cum un cluster SNORD116 lipsă ar putea contribui la dizabilitatea intelectuală, problemele de comportament și caracteristicile fizice ale tulburării.

La unele persoane cu sindrom Prader-Willi, pierderea unei gene numită OCA2 este asociată cu pielea neobișnuit de dreaptă și părul deschis la culoare. Gena OCA2 este localizată pe segmentul cromozomului 15 care este adesea șters la persoanele cu această tulburare. Cu toate acestea, pierderea genei OCA2 nu provoacă celelalte semne și simptome ale sindromului Prader-Willi. Proteina produsă din această genă ajută la determinarea colorării (pigmentării) pielii, părului și ochilor.

Cercetătorii studiază alte gene de pe cromozomul 15 care pot fi, de asemenea, legate de semnele și simptomele majore ale acestei afecțiuni.

Aflați mai multe despre gena și cromozomul asociate cu sindromul Prader-Willi

Moştenire

Majoritatea cazurilor de sindrom Prader-Willi nu sunt moștenite, în special cele cauzate de o deleție în cromozomul paternal 15 sau de disomia maternă uniparentală. Aceste modificări genetice apar ca evenimente aleatorii în timpul formării celulelor reproductive (ovule și spermatozoizi) sau în dezvoltarea embrionară timpurie. Persoanele afectate nu au de obicei istoric al tulburării în familia lor.

Rareori, o schimbare genetică responsabilă de sindromul Prader-Willi poate fi moștenită. De exemplu, este posibil ca o schimbare genetică care inactivează anormal genele de pe cromozomul paternal 15 să fie transmisă de la o generație la alta.