bento

Locuim în Okinawa de aproape un an acum.

(Nu-mi vine să cred că a trecut aproape un an de la această postare!)

Există multe lucruri pe care le-am învățat trăind în Okinawa, dar cel pe care vreau să mă concentrez în următoarele câteva postări este ... mâncarea!

Unul dintre primele lucruri pe care le observați când veniți pe această insulă și interacționați cu localnicii este că acestea sunt de obicei mici. Foarte mic. Ca într-adevăr mic.

Ceea ce vreau să spun este - sunt cei mai slabi și mai mici oameni pe care i-am văzut vreodată.

Un amestec de culturi

Okinawa găzduiește un amestec de culturi. În primul rând nativii okinawani și japonezii.

Veți descoperi că mulți oameni de aici împărtășesc ambele etnii. Deci, în timp ce există mulți oameni care „arată” în mod clar japonezii, există și alții care arată mai mult polinezian, sud-asiatic sau filipinez, cu pielea mai închisă și nuanțe variate de păr brun/brun (mai degrabă decât negru).

Există, de asemenea, o mică populație filipineză pe insulă, precum și o paletă de culturi chineze și alte culturi asiatice. Și, bineînțeles, sunt aici americani trecători ca mine, care sunt aici câțiva ani la rând ca parte a serviciului militar american.

Ambele culturi produc un popor care, în ansamblu, este mic (este rar să vezi o femeie mai înaltă de 5’4 ″ sau un bărbat mai înalt de 5’7 ″ aproximativ). Okinawanii puri (adică fără sânge japonez) au un aspect unic - au trăsături mai largi și sunt, în general, mai mici decât japonezii (care au deja tendința de a fi destul de mici).

Una dintre doamnele mele preferate din cartierul meu este o femeie de vreo optzeci sau nouăzeci de ani, are o înălțime de cel mult 5 metri (probabil aproximativ 4’10 ”), cântărește nu mai mult de 80 de kilograme înmuiată. De obicei o văd în grădina ei mică de curte, plivind și îngrijindu-se de plantele ei sau făcând plimbări prin cartier.

După ce observați cât de mici sunt acești oameni, următorul gând logic este ... (cel puțin pentru mine a fost), cum/de ce sunt acești oameni atât de mici? Nu numai că sunt foarte subțiri, dar sunt și extrem de mici încadrate.

Acest lucru s-ar putea să nu-i pară pe unii dintre cititorii mei internaționali ca fiind ceva special, ci care provin din SUA, unde nu este neobișnuit să vezi oameni cu o înălțime de peste 6 picioare sau oameni care cântăresc mai mult de 200 sau 300 de lire sterline (pe care nu le vei găsi niciodată în Okinawa), este un pic ciudat să fii înconjurat doar de oameni mici și slabi (cu excepția celorlalți americani de aici!).

Fără îndoială, genetica joacă un rol, dar cred că aceasta este doar o fracțiune din ceea ce se întâmplă.

Okinawanii nu sunt alergători de maraton. Nu exercită toată ziua. Aici există o cultură a ciclismului și mulți oameni merg pe jos dintr-un loc în altul, dar majoritatea oamenilor conduc și petrec mult timp în mașini, deoarece nu există metrou, iar transportul public nu este grozav.

Așadar, combinați genetica, exerciții minime și aveți o parte din imagine.

Dar cred că dieta este esența acesteia, & s-au făcut multe cercetări în ceea ce privește sănătatea/longevitatea Okinawanilor pentru a sprijini acest lucru.

Dieta Okinawan

Okinawanii mănâncă absolut diferit decât restul lumii.

Am făcut cumpărături la magazinele mele alimentare locale și la standurile de legume și am mâncat la restaurantele locale autentice din Okinawan de 11 luni și am învățat destul de multe despre cum și ce mănâncă și cum aceste alegeri au creat o dietă acesta este unul dintre cele mai sănătoase de pe planetă.

Am decis să descompun constatările mele într-o serie de postări.

În această serie, vă voi împărtăși ceea ce am învățat despre:

  • controlul porțiunii (contează!),
  • legume fermentate (sunt minunate!),
  • soia (nu este rău),
  • supă și orez (baza oricărei mese din Okinawa),
  • veganism aici (nu există cu adevărat - Okinawanii nu sunt vegani, darămite vegetarieni),
  • locul cărnii în dieta lor (este foarte, foarte diferit de SUA),
  • alimente lactate (o consumă, cam),
  • alge marine (este ca un grup alimentar aici),
  • tăiței (există atât de multe feluri),
  • & Mai mult

Bento


Astăzi vreau să discut despre bento.

Bento este o cutie mică de bunătate - originară din Japonia continentală, este un recipient mic sau recipiente cu alimente. Oamenii mănâncă bentos la micul dejun, prânz sau cină. Un bento tradițional conține întotdeauna orez (o masă nu este o masă fără orez!), Unele legume (de obicei fermentate sau fierte) și un pic de pește, alge marine și/sau tofu.

M-am obișnuit cu bento în primul rând prin școala de 5 ani.

Salem frecventează o școală creștină privată japoneză (este singura americană, iar profesorii ei nu vorbesc engleza, așa că da, învață japoneza destul de repede) unde mănâncă o masă tradițională din Okinawa (orez/tăiței, supă, legume, o felie mică de fructe și niște pești, pe care îi omit pentru masa lui Salem) luni, marți, joi și vineri, dar ia un bento de acasă miercurea.

Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus directorul, când Salem a început școala, a fost să NU pună porții de dimensiuni americane la prânz.

Asa de NU Brioșe de dimensiuni americane, fursecuri, cupe cu budincă sau chiar sandvișuri.

Totul trebuia să fie mic și bine proporționat, mai ales în ceea ce privește celelalte alimente din masă.

Mi-au trebuit câteva luni ca să-l prind.

În primele câteva luni Tocmai am trimis un sandviș PB tăiat în patru bucăți, cu alte câteva lucruri, cum ar fi fructe sau legume, într-o pungă de hârtie maro (ce american!). Am avut probleme de câteva ori pentru comiterea unor infracțiuni.

Odată ce am trimis o mică bară de granola cu 100 de calorii Quaker (putem obține astfel de lucruri de la comisarul de pe bază) și lui Salem nu i s-a permis să mănânce și mi s-a spus să nu trimit astfel de lucruri pentru că „este prea mare”.

Altă dată am avut probleme pentru că am trimis o banana la prânzul ei. O banană întreagă! Nu tăiat! A imens tabu dintr-o perspectivă japoneză.

După câteva luni la școală și multe rugăminți și cerșetori de la Salem să-și ia propria „batistă” (așa numește ea geanta cu cordon care poartă bento), am cumpărat în cele din urmă câteva accesorii bento și am învățat elementele de bază ale bento.

A înțelege bento înseamnă a înțelege cu adevărat atât de multe despre dieta Okinawan și, mai pe larg, japoneza.

Primul, porțiile ar trebui să fie mici.

Al doilea, trebuie să fie orez. Întotdeauna orez.

Al treilea, prezentarea este Tot. Taie-ti legumele. Taie-ți fructele. Fă-l frumos, fă-l distractiv.

Al patrulea, organizează-ți mâncarea într-o manieră atentă și coezivă.

a cincea, toate alimentele trebuie să fie proporționale cu restul alimentelor din bento. Cu alte cuvinte - nu există dimensiuni de porție nelegiuite (adică americane)!

Iată bento-ul lui Salem.

Bento-ul lui Salem nu este strict tradițional în ceea ce privește alimentele pe care le-am pus în el, dar includ întotdeauna niște orez și furikake (fulgi de alge uscate folosite pentru a acoperi orezul).

Își poartă o mică geantă de șnur din bumbac (acesta este modul tradițional în care toți copiii de școală își poartă bentoul).

I-am pus mâncarea în două recipiente mici care se stivuiesc unul peste altul (bețișoarele și tacâmurile sunt deasupra).

Includ un recipient cu orez (sushi sau lipicios) (onigiri - în esență o bilă de orez), un pachet de furikake și un recipient cu jello pe bază de agar (vezi cât de mic este! - Compară cu o dimensiune americană de jello).

Iată un eșantion de bento *, una pe care i-am făcut-o chiar ieri:

  • două sandvișuri mici în formă de inimă PB
  • 3/4 dintr-un kiwi tăiat în bucăți de mărimea mușcăturii
  • bucăți de mere aruncate în suc de lămâie, scorțișoară și zahăr
  • felii de morcov tăiate în forme distractive, cum ar fi stelele și numerele
  • onigiri simplu (doar o bilă simplă de orez formată în formă de triunghi)
  • & pentru desert, o bucată mică de resturi de scorțișoară

* Bentosul pentru adulți este mai simplu decât cel pe care l-am făcut pentru Salem - orez, legume, niște pește/alge sau tofu.

Japonezii și Okinawanii își pregătesc copiii de foarte mici cum să mănânce bine.

Dintr-o perspectivă americană, recunosc uneori că m-am gândit „mănâncă ca păsările - de aceea sunt atât de mici!”

La un moment dat, directoarea mi-a spus Salem despre cât a mâncat în timpul prânzului (pot avea câteva secunde în zilele în care mănâncă prânzul școlar) și despre cât de mult vorbește despre faptul că îi este foame. Și am spus: „Bineînțeles ...ea este americancă, este mare și îi este foame și, prin urmare, trebuie să mănânce mai mult decât colegii ei! ”

Dar modul japonez de a mânca este, în cele mai multe privințe, cel mai bun mod.

Există atât de multă atenție la detalii care se referă la mâncare, ceea ce se traduce printr-o mai mare conștientizare înainte, în timpul și după masă. Bento demonstrează perspectiva japoneză asupra controlului porțiunilor, simetriei și prezentării alimentelor.

Toți acești factori se traduc într-un mod de a mânca mai nutritiv, mai puțin caloric - puncte cruciale pentru longevitate și sănătate.

Orice anume doriți să vedeți sau să cunoașteți în legătură cu alimentele/dieta Okinawan? Anunțați-mă în comentariile de mai jos și voi face tot posibilul să o abordez în postările viitoare din această serie.

→ Aveți nevoie de puțină inspirație în bucătărie?
Consultați planul meu de mâncare pe bază de vegane, fără gluten, pe bază de alimente integrale, de 28 de zile!

Alte aduce bucurie postări pe care ați putea dori să le consultați: