Noi cercetări indică faptul că obezitatea în populația generală poate fi legată genetic de modul în care corpul nostru digeră carbohidrații.

obezitatea

Publicat astăzi în revista Nature Genetics, studiul a investigat relația dintre greutatea corporală și o genă numită AMY1, care este responsabilă pentru o enzimă prezentă în saliva noastră cunoscută sub numele de amilază salivară. Această enzimă este prima întâlnită de alimente atunci când intră în gură și începe procesul de digestie a amidonului, care apoi continuă în intestin.

Oamenii au de obicei două copii ale fiecărei gene, dar în unele regiuni ale ADN-ului nostru poate exista variabilitate în numărul de copii pe care le poartă o persoană, care este cunoscut sub numele de variație a numărului de copii. Numărul de copii ale AMY1 poate fi extrem de variabil între oameni și se crede că un număr mai mare de copii ale genei amilazei salivare au evoluat ca răspuns la o schimbare către dietele care conțin mai mult amidon din timpurile preistorice.

Cercetătorii de la Imperial College London, în colaborare cu alte instituții internaționale, au analizat numărul de copii ale genei AMY1 prezente în ADN-ul a mii de oameni din Marea Britanie, Franța, Suedia și Singapore. Ei au descoperit că persoanele care purtau un număr redus de copii ale genei amilazei salivare prezintă un risc mai mare de obezitate.

Șansa de a fi obezi pentru persoanele cu mai puțin de patru copii ale genei AMY1 a fost de aproximativ opt ori mai mare decât la cei cu mai mult de nouă copii ale acestei gene. Cercetătorii au estimat că, la fiecare copie suplimentară a genei salivare a amilazei, a existat o scădere de aproximativ 20% a șanselor de a deveni obezi.

Profesorul Philippe Froguel, președinte în medicină genomică la Școala de Sănătate Publică de la Imperial College din Londra și unul dintre autorii principali ai studiului, a declarat: „Cred că aceasta este o descoperire importantă, deoarece sugerează modul în care digerăm amidonul și modul în care produsele finale din digestia glucidelor complexe care se comportă în intestin ar putea fi factori importanți în riscul obezității. Cercetările viitoare sunt necesare pentru a înțelege dacă modificarea digestiei alimentelor cu amidon ar putea îmbunătăți sau nu capacitatea cuiva de a pierde în greutate sau de a preveni De asemenea, ne interesează dacă există o legătură între această variație genetică și riscul oamenilor de alte tulburări metabolice, cum ar fi diabetul, deoarece persoanele cu un număr redus de copii ale genei amilazei salivare pot fi, de asemenea, intolerante la glucoză. "

Dr. Mario Falchi, de asemenea de la Imperial's School of Public Health și primul autor al studiului, a declarat: „Studiile genetice anterioare care investigau obezitatea au avut tendința de a identifica variațiile genelor care acționează în creier și duc adesea la diferențe de apetit, în timp ce descoperirea noastră este legate de modul în care organismul gestionează fizic digestia carbohidraților. Începem acum să dezvoltăm o imagine mai clară a unei combinații de factori genetici care afectează procesele psihologice și metabolice care contribuie la șansele oamenilor de a deveni obezi. Acest lucru ar trebui să ne ajute în cele din urmă să găsim modalități mai bune de combaterea obezității. "

Dr. Julia El-Sayed Moustafa, un alt autor principal de la Școala de Sănătate Publică a Imperiului, a declarat: „Studiile anterioare au descoperit variații genetice rare care cauzează forme extreme de obezitate, dar pentru că apar doar la un număr mic de oameni, au explicat foarte puțin despre Diferențele de greutate corporală pe care le vedem la populație. Pe de altă parte, cercetările privind variații genetice mai frecvente care cresc riscul de obezitate în populația generală au găsit până acum, în general, doar un efect modest asupra riscului de obezitate. Acest studiu este nou în că identifică o variație genetică care este atât comună, cât și care are un efect relativ mare asupra riscului de obezitate în populația generală. Numărul de copii ale genei salivare a amilazei este foarte variabil între oameni și, astfel, având în vedere această constatare, poate au un impact mare asupra riscului nostru individual de obezitate. "

Primul pas al studiului a implicat analiza datelor genetice dintr-un eșantion suedez de familie de 481 de participanți, recrutați pe baza perechilor de frați în care unul era obez și celălalt neobez. Cercetătorii au folosit aceste date pentru a lista genelor ale căror diferențe ale numărului de copii influențează indicele de masă corporală (IMC) și au identificat gena care codifică enzima amilază salivară (AMY1) ca fiind cea cu cea mai mare influență asupra greutății corporale în analiza lor. Apoi au investigat relația dintre numărul de repetări ale genei AMY1 pe cromozomul 1 la fiecare individ și riscul lor de obezitate, prin studierea a aproximativ 5.000 de subiecți din Franța și Marea Britanie.

Cercetătorii și-au extins, de asemenea, studiul pentru a include aproximativ 700 de persoane obeze și cu greutate normală din Singapore și au demonstrat că aceeași relație între numărul de copii ale genei AMY1 și riscul de obezitate a existat și la non-europeni.

Studiul a fost finanțat de Wellcome Trust și de Consiliul de Cercetări Medicale.