Abstract

fundal

Supraponderalitatea la copii este o problemă în creștere care duce la consecințe grave mai târziu în viață. Ghidul olandez „Obezitate” pentru medicii generaliști recomandă discutarea obezității la copii indiferent de motivul consultării și oferă instrumente de diagnostic și terapeutice. Cu toate acestea, literatura limitată indică faptul că medicii generaliști se confruntă cu bariere pentru a discuta acest subiect. Scopul acestui studiu a fost de a determina barierele percepute curent de medicii generaliști în discutarea excesului de greutate în timpul unei consultații regulate la copii cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 ani și în ce măsură discută subiectul. Mai mult, încercăm să obținem mai multe informații despre nevoile specifice și ideile de îmbunătățire în rândul medicilor de familie.

greutate

Metode

A fost realizat un studiu de interviuri semi-structurat în profunzime. Medicii generaliști olandezi cu o gamă largă de caracteristici demografice au fost invitați să participe. Transcrierile au fost analizate folosind o versiune modificată a metodei comparative constante. Folosind această metodă, am identificat barierele percepute ale medicilor generaliști.

Rezultate

Zece medici generaliști au fost incluși în studiu. Patru teme majore au fost identificate în interviuri: absența plângerilor fizice sau mentale legate de supraponderalitate, barierele interne ale medicilor generaliști, originea familiei copilului și logistica. Barierele majore păreau a fi o rată scăzută de consultare a acestor copii, sensibilitatea subiectului (de exemplu, frica pentru reacțiile copiilor sau părinților și/sau perturbarea relației, influența asupra stimei de sine a copilului, rezistența la părinți), absența unei relații de lungă durată între medicul generalist și copil sau părinte, fondul copilului și lipsa de timp sau prioritizarea.

Concluzie

Medicii generaliști olandezi indică să experimenteze bariere și au nevoie de instrumente pentru a discuta excesul de greutate al copiilor în timpul consultărilor periodice în timpul limitat disponibil. Rata scăzută de consultare în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 ani, din cauza lipsei plângerilor fizice, este menționată ca o barieră nouă și importantă. Prin urmare, accentul anterior ar putea fi creșterea gradului de conștientizare a părinților cu privire la excesul de greutate la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 ani și, prin urmare, subliniind rolul potențial de sprijin al profesioniștilor din asistența primară în abordarea supraponderalității copilului.

fundal

Excesul de greutate și obezitatea din copilărie sunt cunoscute ca o problemă globală în creștere, cu consecințe grave asupra sănătății mai târziu în viață [1, 2]. În 2016, 12% dintre copiii olandezi cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 ani au fost diagnosticați cu supraponderalitate și 3% cu obezitate [3]. Starea greutății este clasificată după indicele de masă corporală (IMC) și este o măsură utilizată pentru a determina supraponderabilitatea și obezitatea. Supraponderalitatea este definită ca un IMC la sau peste percentila 85 și sub percentila 95 pentru copii și adolescenți de aceeași vârstă și sex. Obezitatea este definită ca un IMC la sau peste percentila 95 pentru copii și adolescenți de aceeași vârstă și sex [4, 5]. Copiii cu obezitate prezintă un risc crescut de rezistență la insulină, hipertensiune și dislipidemie, ceea ce îi predispune la morbiditate cardiovasculară la vârsta adultă. În plus, problemele ortopedice și psihologice sunt asociate și cu obezitatea infantilă [6, 7].

În 2010, a fost introdus ghidul „Obezitate” de la Colegiul Olandez al Medicilor Generaliști [19]. Acest ghid prevede că fiecare copil cu aspect obez ar trebui examinat indiferent de motivul consultării. În timp ce ghidul se concentrează în principal pe diagnosticul și tratamentul supraponderalității și obezității la copii, am realizat acest studiu pentru a obține informații despre obstacolele percepute de medicii de familie în discutarea supraponderalității și obezității în timpul unei consultări regulate la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 ani de la implementarea ghidului. în Olanda și în ce măsură discută subiectul. Mai mult, încercăm să obținem mai multe informații despre nevoile specifice și ideile de îmbunătățire a medicilor de familie cu o gamă largă de date demografice.

Metode

Proiectarea studiului și participanții

Am folosit un design calitativ. O strategie de eșantionare intenționată a fost utilizată prin abordarea medicilor de familie cu o gamă largă de date demografice pentru a asigura diversitatea eșantionului de studiu (Tabelul 1). Medicii de familie au fost contactați prin telefon și e-mail pentru a participa la interviuri semi-structurate în profunzime. Internet, LinkedIn și alte rețele personale au fost utilizate pentru recrutare. Au fost înregistrate date demografice ca locație, nume și structură a cabinetului general, anul absolvirii și sexul medicului general. Am continuat să invităm medicii de familie până am ajuns la saturația subiectului, dar ne-am propus să includem cel puțin 10 medici de familie.

Interviuri aprofundate semi-structurate

Medicii de familie au fost intervievați folosind un interviu semi-structurat în profunzime pre-specificat. Principalele subiecte ale interviurilor s-au bazat pe barierele menționate în cercetările anterioare și au fost împărțite în următoarele subcategorii: „Informații generale”, „Discutarea supraponderalității”, „Etiologie”, „Viziune”, „Cunoștințe și expertiză” și „Îmbunătățire '(a se vedea fișierul suplimentar 1). Primele întrebări au fost generice și exploratorii. Au fost utilizate întrebări suplimentare pentru a explora în continuare barierele abordate de medicul de familie. Nu s-au făcut adaptări la ghidul de interviu în perioada de includere.

Procedura de interviu

Analiza datelor

Înregistrările audio au fost folosite pentru transcrierea textului de date în Microsoft Office Word 2010 în perioada de includere și au fost importate în versiunea QRS NVivo 11. Interviurile au fost analizate după perioada de includere utilizând o versiune modificată a metodei comparative constante pentru a extrage diferite teme și să dezvolte coduri (analiză tematică). Codificarea a fost efectuată prin etichetarea tuturor părților din interviu care au fost relevante pentru întrebarea de cercetare (JM). Ulterior, s-au efectuat sesiuni de informare peer și evaluare inter pares cu un alt cercetător (EM, epidemiolog clinic). Inconsistențele au fost rezolvate prin discuții (EM și JM). După evaluarea inter pares, a fost efectuată o analiză finală a datelor prin evaluarea temelor încă o dată. A fost dezvoltată o versiune modificată a schiței de codare (JM). În cele din urmă, schița de codare a fost discutată cu toți autorii.

Rezultate

În total, interviurile cu 10 medici de familie au fost incluse în analiza datelor. Demografie a medicilor de familie participanți, adică anul de absolvire, sexul, structura și locația practicii generale sunt prezentate în Tabelul 1. Durata interviurilor a variat de la 42 la 71 de minute. Șaizeci la sută dintre medicii de familie participanți erau femei, dintre care unul în ultimul ei an de pregătire pentru medicii de familie. În general, mediana experienței în profesie ca medic de familie a fost de 7,5 ani. GP în zone relativ rurale cu o rată de urbanizare de N Tabelul 2 Prezentare generală a temelor și subtemelor identificate în interviuri

Bariere interne ale medicului de familie

Lipsa cunoștințelor și abilităților, cum ar fi interviurile motivaționale și conectarea cu pacientul, a fost menționată de jumătate din medicii de familie intervievați ca o barieră. GP # 4 a spus despre acest lucru: ‘Da, cunoștințele mele sunt limitate. Absolut. Mă bucur că există o asistentă medicală. Cred că are mai mult timp și experiență în interviurile motivaționale decât am. Să fie sarcina ei. Cred că e în regulă. (# 4) ” și GP # 6 a subliniat „Este vorba despre înțelegerea și conectarea reciprocă a cursului. Asta înseamnă schimbarea comportamentului cuiva. [...] De cele mai multe ori nu vă conectați ușor [cu pacientul și/sau părinții]. (# 6) ” Datorită cunoștințelor limitate pe acest subiect, unul dintre medicii de familie a sugerat să se adreseze, de exemplu, unui dietetician. „Aceasta este un fel de zonă gri pentru noi. Da, atunci vă veți referi doar. Recomandarea unui copil la un dietetician este o posibilitate, dar de cele mai multe ori medicul pentru îngrijirea sănătății tinerilor aranjează acest lucru. (# 11) ”.

Pentru a discuta supraponderalitatea, mai mult de jumătate dintre medicii de familie au menționat absența unei relații de lungă durată între medicul de familie și copilul sau părintele ca o barieră. Ei subliniază că relația medic-pacient poate fi un facilitator dacă medicul de familie este familiarizat cu pacientul. Acest lucru face mai ușoară cunoașterea atitudinii cuiva cu privire la subiect, anticiparea reacției unui pacient și conectarea cu pacientul. ‘Dacă doriți să discutați sau să vă confruntați cu oamenii, este important să aveți o relație bună medic-pacient. [...] Cred că este forța unui medic generalist care vede și cunoaște un pacient pentru o perioadă mai lungă de timp, ceea ce face mai ușor să anticipeze și să ajute la adaptarea în anumite zone. (# 8) ”.

Istoricul familiei copilului

Istoricul copilului a fost menționat ca o barieră de către medicii de familie. GP # 9 a declarat: „Diferențele culturale ar putea juca un rol în acest sens. În unele culturi, ei consideră supraponderalitatea ca un semn al bunăstării. De exemplu, este mai frecvent la copiii din Antilele sau Suriname. (# 9) ”. În plus, părinții cu supraponderalitate sunt menționați ca o barieră datorită sensibilității crescute a subiectului în acest caz, așa cum este menționat de GP # 6: ‘Da că [supraponderalitatea la părinți] are cu siguranță un efect. Este un subiect sensibil. Ceva a fost spus și făcut despre asta de 100.000 de ori deja, desigur [...] Părinții au adesea o dietă greșită sau sunt sedentari sau au predispoziție pentru supraponderalitate. Deci, da, aceasta este cu siguranță o barieră. (# 6) ”.

Logistică

Aproape toți medicii de familie au experimentat timpul ca o barieră. De asemenea, prioritizarea a fost menționată de unul dintre medicii de familie. GP # 10 a explicat: ‘Din cauza lipsei de timp, de multe ori nu se discută [...] și lipsa de timp pare să fie un factor extern, dar cred că este mai prioritar. Unul acordă prioritate acestui lucru într-un mod care îl face parte din zona gri a timpului tău. (# 10) ” Un medic de familie a menționat că un facilitator în acest sens ar fi screening-ul bazat pe proiecte: [[] ‘atunci când în proiecte specifice, excesul de greutate în copilărie este un subiect central al practicii generale și implică alți furnizori de asistență medicală, acest medic generalist ar discuta mai des despre supraponderalitate. (# 11)'.

Discuţie

Limitări și puncte forte

Concluzie

În concluzie, medicii generaliști olandezi par să întâmpine bariere în discutarea supraponderalității în timpul consultărilor regulate, în ciuda disponibilității instrumentelor diagnostice și terapeutice în ghidul olandez „Obezitate” pentru medicii generali introdus în 2010 [19]. Rata limitată de consultare la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 ani, din cauza lipsei de reclamații fizice, este una dintre cele mai importante și mai importante bariere care împiedică rolul de semnalizare al medicului de familie. Alte bariere nou identificate au fost fondul unui pacient (de exemplu, cultura) și absența unei relații de lungă durată între medicul de familie și copilul sau părintele. Au fost identificate încă o dată bariere importante, precum sensibilitatea problemei și lipsa timpului sau stabilirea priorităților. Acest studiu implică loc de îmbunătățire în discutarea supraponderalității în timpul consultărilor regulate. Îmbunătățirea cunoștințelor și/sau abilităților și conștientizării medicilor de familie la părinți poate duce la scăderea sensibilității subiectului. Cu toate acestea, din cauza absenței plângerilor fizice la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 ani, accentul anterior ar putea fi sensibilizarea părinților cu privire la supraponderalitatea la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 12 ani și, prin urmare, subliniind rolul potențial de sprijin al profesioniștilor din asistența primară în abordarea supraponderalitatea copilului lor.

Disponibilitatea datelor și a materialelor

Seturile de date utilizate în timpul studiului actual sunt disponibile de la autorul corespunzător, la o cerere rezonabilă.