AVERTIZARE: Începeți întotdeauna cu doze mai mici din cauza diferențelor dintre greutatea corporală individuală, toleranță, metabolism și sensibilitatea personală. Consultați secțiunea privind utilizarea responsabilă.

doze mari

⇣ Oral Dozare Prag Ușoară Uzual Puternic Greu Durată Total Debut Vârf Decalaj Dupa efecte
15 mg
50 - 100 mg
100 - 200 mg
200 - 300 mg
300 mg +
48 de ore
15 - 45 de minute
24 de ore
30 - 90 de minute
24 de ore

⇣ Insuflat Dozare Prag Ușoară Uzual Puternic Greu Durată Total Debut Vârf Decalaj Dupa efecte
5 mg
15 - 45 mg
45 - 80 mg
80 - 125 mg
125 mg +
3 - 6 ore
15 - 45 de minute
30 - 60 minute
30 - 90 de minute
24 de ore

DISCLAIMER: Informațiile de dozare ale PW sunt colectate de la utilizatori și resurse numai în scopuri educaționale. Nu este o recomandare și ar trebui verificat cu alte surse pentru precizie.


4-metilmetacatinonă (de asemenea cunoscut ca si 4-MMC, M-CAT, trântor, miau miau, și mefedronă [1]) este o substanță nouă stimulatoare a entactogenului din clasa catinonelor. Mefedrona aparține unui grup cunoscut sub numele de catinonele substituite, care sunt derivați ai ingredientului activ din planta khat (Catha edulluis). Se crede că își produce efectele prin promovarea eliberării neurotransmițătorilor serotonină, dopamină și norepinefrină în creier. [ este necesară citarea ]

Mefedrona a fost sintetizată pentru prima dată în 1929, dar nu a devenit cunoscută pe scară largă până când nu a fost redescoperită în 2003. În 2007 s-a raportat că este disponibilă pentru vânzare pe internet, până în 2008 agențiile de aplicare a legii deveniseră conștiente de compus, iar până în 2010 au fost raportate în cea mai mare parte a Europei, devenind deosebit de răspândită în Regatul Unit. [ este necesară citarea ]

Efectele subiective includ stimularea, suprimarea anxietății, dezinhibarea, empatia și sociabilitatea sporite, relaxarea, libidoul crescut și euforia. Se raportează că produce un amestec de stimulente clasice și efecte entactogene care amintesc de cocaină și MDMA. [2] Se prezintă sub formă de tablete sau pulbere, pe care utilizatorii le pot înghiți, pufni, injecta sau introduce pe cale rectală. De asemenea, este vândut uneori ca MDMA („molly”).

Există date limitate despre proprietățile farmacologice, metabolismul și toxicitatea mefedronei și are o istorie redusă de utilizare a omului. Dovezile preliminare sugerează că poate avea proprietăți neurotoxice și cardiotoxice. [ este necesară citarea ] Este foarte recomandat să utilizați practici de reducere a daunelor dacă utilizați această substanță.

Cuprins

  • 1 Chimie
  • 2 Farmacologie
  • 3 Efecte subiective
    • 3.1 Efecte fizice
    • 3.2 Efecte cognitive
    • 3.3 Dupa efecte
    • 3.4 Rapoarte de experiență
  • 4 Toxicitate și potențial de dăunare
    • 4.1 Toleranță și potențial de dependență
    • 4.2 Interacțiuni periculoase
      • 4.2.1 Riscul sindromului serotoninei
  • 5 Probleme juridice
  • 6 A se vedea, de asemenea
  • 7 Legături externe
  • 8 Referințe

Chimie

Mefedrona, sau 4-metilmetacatinonă, este o moleculă sintetică din familia catinonelor. Catinonele sunt similare din punct de vedere structural cu amfetaminele, conțin un miez de fenetilamină cu un inel fenil legat de o grupare amino (NH2) printr-un lanț etilic cu o substituție metilică suplimentară la Rα. Amfetaminele și catinonele sunt fenetilamine alfa-metilate, catinonele conțin o grupare carbonil suplimentară la R1. Mefedrona conține substituții de metil suplimentare la RN, similar cu MDMA și metamfetamină și R4 din inelul său fenilic.

Farmacologie

Având în vedere structura sa chimică, mefedrona va acționa probabil ca un agent de eliberare și ca un inhibitor al recaptării pentru neurotransmițători de monoamină, cum ar fi dopamina, serotonina și noradrenalina. [3]

Câteva articole publicate aproape de sfârșitul anului 2011 au examinat efectele mefedronei în creierul șobolanilor, precum și examinând potențialul de întărire al mefedronei. Dopamina și serotonina au fost colectate folosind microdializă și au fost măsurate creșterile dopaminei și serotoninei. Administrarea de mefedronă a determinat o creștere de aproximativ 500% a dopaminei și o creștere de aproximativ 950% a serotoninei. Au atins concentrațiile maxime la 40 de minute și 20 de minute și au revenit la valoarea inițială la 120 de minute după injectare.

Analiza raportului pentru dopamină și serotonină a indicat că mefedrona a fost preferențial un eliberator de serotonină, cu un raport de 1,22: 1 (serotonină vs. dopamină). În plus, timpii de înjumătățire pentru scăderea dopaminei și serotoninei au fost calculați și s-au constatat că au rate de descompunere de 24,5 minute și 25,5 minute.

Aceste descoperiri arată că mefedrona induce o creștere masivă atât a dopaminei, cât și a serotoninei, combinată cu un clearance rapid. Această creștere a neurotransmițătorilor oferă o explicație pentru efectele subiective euforice și stimulatoare induse de această experiență. Creșterea rapidă și scăderea ulterioară a nivelurilor de dopamină ar putea explica, de asemenea, unele dintre proprietățile de dependență ale afișării mefedronei la unii utilizatori. [4] [5]

Efecte subiective

Declinare de responsabilitate: Efectele enumerate mai jos citează Indexul efectului subiectiv (SEI), o literatură bazată pe rapoarte anecdotice și experiențele personale ale colaboratorilor PsychonautWiki. Ca urmare, acestea ar trebui tratate cu o cantitate sănătoasă de scepticism. Este demn de remarcat faptul că aceste efecte nu vor apărea neapărat într-un mod consecvent sau fiabil, deși dozele mai mari sunt mai susceptibile de a induce întregul spectru de efecte. De asemenea, efecte adverse devin mult mai probabile cu doze mai mari și pot include vătămări grave sau deces.

Efecte fizice

    • Stimulare - În ceea ce privește efectele sale asupra nivelurilor de energie fizică ale utilizatorului, mefedrona este de obicei considerată extrem de stimulantă și energică. Acest lucru încurajează activități precum alergarea, alpinismul și dansul într-un mod care face din mefedronă o alegere populară pentru evenimente muzicale, cum ar fi festivaluri și raves. Stilul particular de stimulare pe care îl prezintă mefedrona poate fi descris ca fiind forțat. Aceasta înseamnă că, la doze mai mari, devine dificil sau imposibil să rămâi nemișcat, deoarece strângerea maxilarului, tremurături corporale involuntare și vibrații devin prezente, rezultând o instabilitate extremă a mâinilor și o lipsă generală de control motor.
    • Senzații fizice spontane - „Corpul ridicat” al mefedronei poate fi descris ca o senzație de furnicături moderată până la extrem de euforică care cuprinde întregul corp. Este capabil să devină copleșitor de plăcut la doze mai mari. Această senzație menține o prezență consistentă care crește constant odată cu debutul și își atinge limita odată ce vârful a fost atins.
      • Euforia fizică
    • Vedere vibrantă - Globii oculari ai unei persoane pot începe să se miște spontan înainte și înapoi într-o mișcare rapidă, determinând vederea să devină neclară și temporar să nu mai fie focalizată - o afecțiune cunoscută sub numele de opsoclonus.
    • Deshidratare - Gura uscată și deshidratarea sunt o experiență universală cu mefedronă și sunt produsul unei frecvențe cardiace crescute și a unei motivații extreme de a se angaja în activități fizice intense. Deși este important să evitați deshidratarea, mai ales atunci când dansați într-un mediu fierbinte, există o posibilitate potențială de a suferi de intoxicație cu apă prin consumul excesiv de alcool, așa că se recomandă ca utilizatorii să sorbă pur și simplu apă și să nu bea niciodată prea mult.
    • Dificultăți la urinat - Dozele mai mari de mefedronă duc la o dificultate generală atunci când vine vorba de urinare, un efect care este complet temporar și se crede că este inofensiv.
    • Vasoconstricție - Un sondaj efectuat de Centrul Național pentru Dependență din Marea Britanie a raportat că 15% dintre utilizatorii de mefedronă au prezentat degete și buze reci sau albastre [6] indicativ pentru apariția vasoconstricției. [7]
    • Îmbunătățirea tactilă
    • Creșterea frecvenței cardiace
    • Transpiratie crescuta
    • Creșterea tensiunii arteriale
    • Modificarea mirosului corporal - Mefedrona poate lăsa un miros foarte distinct și neplăcut în urină, transpirație și secrețiile corporale generale, care este adesea descrisă ca miros similar cu urina pisicii. [8]
    • Măcinarea dinților - Această componentă poate fi considerată a fi mai puțin intensă în comparație cu cea a MDMA.

Efecte cognitive

  • Efectele cognitive ale mefedronei pot fi descompuse în mai multe componente care se intensifică progresiv proporțional cu doza. Spațiul general al capului mefedronei este descris de mulți ca fiind unul de stimulare mentală extremă și euforie puternică. Conține un număr mare de efecte cognitive tipice stimulatoare. Cele mai proeminente dintre aceste efecte cognitive includ în general:
    • Euforie cognitivă - Euforia emoțională puternică și sentimentele de fericire sunt prezente în mefedronă și sunt probabil un rezultat direct al eliberării de serotonină și dopamină.
    • Accelerarea gândirii
    • Creșterea aprecierii muzicii
    • Inflația ego-ului
    • Dezinhibare
    • Îmbunătățirea empatiei, a iubirii și a sociabilității - Acest efect particular, deși distinct, este mult mai puțin proeminent decât același efect găsit în entactogenii tradiționali precum MDMA sau 2C-B
    • Distorsiunea timpului - Sentimentele puternice de compresie a timpului sunt frecvente în cadrul mefedronei și accelerează experiența timpului destul de vizibilă.
    • Îmbunătățirea motivației
    • Anxietate
    • Redozare compulsivă
    • Creșterea libidoului
    • Veghe

Dupa efecte

  • Efectele care apar în timpul compensării unei experiențe stimulatoare se simt în general negative și inconfortabile în comparație cu efectele care au apărut în timpul vârfului său. Aceasta este adesea denumită „comedown” și apare din cauza epuizării neurotransmițătorului. Efectele sale includ de obicei:
    • Anxietate
    • Oboseala cognitiva
    • Depresie
    • Iritabilitate
    • Suprimarea motivației
    • Decelerarea gândirii
    • Veghe

Rapoarte de experiență

În prezent, nu există rapoarte anecdotice care să descrie efectele acestui compus în cadrul indexului nostru de experiență. Rapoarte suplimentare de experiență pot fi găsite aici:

Toxicitate și potențial de dăunare

Aproape nimic nu se știe despre efectele pe termen lung ale mefedronei datorită istoriei scurte a utilizării sale. [9] Pe lângă aceasta, nu se cunoaște doza toxică exactă. [10]

În 2010, rapoarte neconfirmate au speculat cu privire la rolul mefedronei în moartea mai multor tineri din Marea Britanie. Până în iulie 2010, mefedrona ar fi fost presupusă a fi implicată în 52 de decese în Marea Britanie, dar detectată în doar 38 dintre aceste cazuri. Dintre cele nouă pe care legii le-au terminat de investigat, două au fost cauzate direct de mefedronă. [11] Primul deces raportat a fi cauzat de utilizarea mefedronei a fost cel al unui copil în vârstă de 46 de ani [12] care a avut probleme de sănătate de bază și a injectat în mod repetat medicamentul. [13] Un raport din Forensic Science International privind intoxicația cu mefedronă a fost înregistrat ca fiind cauza morții în două cazuri în Scoția. [14]

În ciuda similitudinilor cu neurotoxinele cunoscute, cum ar fi metamfetamina și alți derivați de catinonă, mefedrona nu pare să producă efecte neurotoxice în sistemul dopaminic al șoarecilor. [15]

Se recomandă insistent să se utilizeze practici de reducere a riscurilor atunci când se utilizează acest medicament.

Toleranță și potențial de dependență

Ca și în cazul altor stimulente, utilizarea cronică a mefedronei poate fi considerată moderat dependentă, cu un potențial ridicat de abuz și este capabilă să provoace dependență psihologică în rândul anumitor utilizatori. Când s-a dezvoltat dependența, pot apărea pofte și efecte de retragere dacă o persoană își oprește brusc utilizarea.

Toleranța la multe dintre efectele mefedronei se dezvoltă cu utilizarea prelungită și repetată. Astfel, utilizatorii trebuie să administreze doze din ce în ce mai mari pentru a obține aceleași efecte. După aceea, durează aproximativ 3 - 7 zile pentru ca toleranța să fie redusă la jumătate și 1-2 săptămâni pentru a reveni la momentul inițial (în absența unui consum suplimentar). Mefedrona prezintă toleranță încrucișată cu toți stimulenții dopaminergici, ceea ce înseamnă că, după consumul de mefedronă, toți stimulenții vor avea un efect redus.

Interacțiuni periculoase

Deși multe substanțe psihoactive sunt în mod rezonabil sigure de utilizat singure, ele pot deveni rapid periculoase sau chiar pot pune viața în pericol atunci când sunt combinate cu alte substanțe. Lista de mai jos include câteva combinații periculoase cunoscute (deși nu se poate garanta că le include pe toate). Cercetările independente (de exemplu, Google, DuckDuckGo) ar trebui mereu să se asigure că o combinație de două sau mai multe substanțe este sigură de consumat. Unele interacțiuni enumerate au fost obținute din TripSit.

Riscul sindromului serotoninei

Combinațiile cu următoarele substanțe pot provoca niveluri periculoase de serotonină. Sindromul serotoninei necesită asistență medicală imediată și poate fi fatal dacă nu este tratat.

  • MAOI - Cum ar fi banisteriopsis caapi, rue syrian, phenelzine, selegiline și moclobemide. [17]
  • Eliberatoare de serotonină - Cum ar fi MDMA, 4-FA, metamfetamină, metilonă și αMT.
  • SSRI - Cum ar fi citalopramul și sertralina
  • SNRI - Cum ar fi tramadolul și venlafaxina
  • 5-HTP