grăsimii

Nu este ușor să fii gras în America, chiar dacă mai mult de o treime din adulți sunt obezi.

Donald J. Trump a adus în prim plan problema rușinii în timpul și după dezbaterea de săptămâna trecută, când a disprețuit un fost câștigător al Miss Universului care s-a îngrășat și când a spus că piratarea e-mailurilor Comitetului Național Democrat ar fi putut fi făcută de „cineva stând pe patul lor care cântărește 400 de kilograme. ”

Dar există, de asemenea, o serie de dovezi care arată că efectele rușinării și stigmatizării grăsimilor depășesc cu mult aceste observații, dincolo de privirile grase pe care oamenii le obțin pe stradă, comentariile tăioase pe care le fac străinii despre greutatea lor și cărțile de felicitare „amuzante” cu supraponderalitate oameni. Se pare că prejudecățile grase se deosebesc de alte forme prin modalități care o fac deosebit de dificilă de depășit.

Problemele cu rușinarea grăsimilor încep devreme. Rebecca Puhl, directorul adjunct al Centrului Rudd pentru Politică Alimentară și Obezitate al Universității din Connecticut, și colegii ei consideră că greutatea este cel mai frecvent motiv pentru care copiii sunt hărțuiți la școală. Într-un studiu, aproape 85% dintre adolescenți au raportat că au văzut colegi de clasă supraponderali tachinați la clasa de gimnastică.

Dr. Puhl și colegii ei i-au întrebat pe copiii grași care fac agresiunea. S-a dovedit că nu erau doar prieteni și colegi de clasă, ci și profesori și - pentru mai mult de o treime din cei agresați - părinți.

"Dacă acești copii nu sunt în siguranță la școală sau acasă, unde vor fi sprijiniți?" Dr. Întrebă Puhl.

Problema agresiunii nu se limitează la Statele Unite. Dr. Puhl și colegii ei au găsit aceeași situație în Canada, Australia și Islanda.

Femeile se confruntă cu o judecată mai dură decât bărbații, Dr. Relatează Puhl. Observațiile de tăiere pot începe atunci când indicele de masă corporală al unei femei se află în intervalul de exces de greutate, în timp ce pentru bărbați rușinarea tinde să înceapă atunci când sunt obezi. Și femeile care sunt obeze raportează de peste trei ori mai multă rușine și discriminare decât bărbații cu obezitate egală.

Mai trist constată în continuare că persoanele obeze împărtășesc adesea aceleași atitudini față de persoanele grase ca și restul societății. Asta, a spus dr. Kimberly Gudzune de la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins, „este unul dintre lucrurile pe care le consider cel mai provocator și unic cu stigmatizarea greutății”.

Oamenii grași, relatează ea, se stigmatizează de fapt. Se rușinează și se învinovățesc pentru că sunt grase și au aceleași tipuri de gânduri despre alte persoane care sunt obeze. „Ura de sine”, Dr. Gudzune a spus, „poate fi o caracteristică proeminentă” a obezității.

Stigmatul continuă chiar și după ce o persoană pierde în greutate, Dr. Gudzune și alții au raportat. Studiile au constatat că angajatorii, atunci când sunt prezentați cu doi candidați ipotetici, au mai puține șanse să angajeze o fostă persoană grasă. „Ei cred că este un defect fundamental al personajului”, a spus ea.

Drept urmare, a spus Alexandra Brewis Slade de la Universitatea de Stat din Arizona, mulți oameni cu grăsime, inclusiv mulți care au fost proeminenți în mișcarea de acceptare a grăsimilor, își ascund trecuturile după ce au slăbit.

Există chiar și un stigmat în jurul modului în care oamenii slăbesc. Singura metodă care poate duce la o pierdere în greutate mare și permanentă este chirurgia bariatrică. Dar pacienții care pierd în greutate în acest fel ezită adesea să o dezvăluie, deoarece alte persoane simt adesea că „înșală”, Dr. Spuse Slade.

Efectele unei vieți de rușine și stigmatizare pot fi profunde. Persoanele grase sunt mai predispuse la anxietate și depresie, iar rușinarea în greutate poate declanșa runde de mâncare excesivă și evitarea exercițiilor fizice din cauza jenării cu privire la aspectul lor de a face mișcare și de a purta haine de antrenament.

„Tinde să existe această percepție publică că poate rușinarea grăsimii este O.K. deoarece va oferi motivație pentru a pierde în greutate ", Dr. Spuse Puhl. În schimb, adaugă ea, „este foarte dăunătoare sănătății”.

Situația este mai bună decât era acum un deceniu, Dr. Spuse Puhl. Acum există un sprijin public larg pentru legile anti-bullying care includ protecția copiilor grași și pentru legile care interzic discriminarea împotriva persoanelor obeze la locul de muncă. Dar mai este un drum lung de parcurs.

Chiar și campaniile de sănătate publică menite să prevină obezitatea pot contribui la stigmatizare, spun cercetătorii, deoarece mesajul implicit este că oricine dorește cu adevărat - oricine mănâncă bine și exercită în mod regulat - poate fi subțire. În ceea ce privește copiii, mesajul este că părinții ar trebui să monitorizeze masa corporală a copiilor.

Dacă ar fi fost atât de simplu, spun experții în obezitate. Obezitatea infantilă rezistă cu încăpățânare unor astfel de remedieri. Ca adulți, persoanele grase tind să încerce tot felul de programe de slăbire. Dacă ar putea fi subțiri, insistă, ar fi. Cu siguranță nu vor să fie grase. Dar alți oameni susțin adesea că este în puterea persoanelor obeze să piardă cantități substanțiale de greutate dacă fac cu adevărat un efort.

Dr. Michael Rosenbaum, cercetător în domeniul obezității la Universitatea Columbia, a explicat: „Inevitabil, primiți aceste comentarii:„ Știu cum să vindec obezitatea. Tot ce trebuie să faci este să mănânci mai puțin. ’Ideea că obezitatea este o boală nu a prins. Ideea că odată ce ai slăbit ești vindecat este greșită. Obezitatea este boala care continuă să dea. ”

Între timp, „Acest mesaj de sănătate publică îi face pe oameni să simtă că este vina lor”, a spus Judith Matz, psihoterapeut și autor. "Implică că greutatea este o chestiune de voință."